Zilele friguroase de toamnă

Toamna a venit ca o furtună, cel puțin peste mine. Nu am mai avut soarele să mă încălzească și să-mi amintească de vara care a trecut. A trebuit să mă întorc la Timișoara și la multele responsabilități. Dar cumva nu am lăsat lucrul acesta să mă dărâme… până duminica trecută.

Atunci, trebuie să recunosc, am cedat. M-am lăsat pradă dezamăgirii și melancoliei. Am stat în pat, ascunsă la căldură și m-am îngropat în calculator. Nu ca să vorbesc cu cineva, ci pentru a-mi ocupa timpul cu filme și seriale. Am văzut Burlesque și chiar a meritat văzut (vi-l recomand din suflet). Însă adevărul rămâne același: m-am ascuns ca struțul în nisip. Cred că a fost una dintre cele mai tăcute zile ale mele, iar cei care mă cunosc știu că mie mi-e foarte greu să tac.

Când stăteam așa… pierdută puțin în spațiu, ascultând Taylos Swift, mi-am dat seama cât de mult mă amorțește (și poate nu numai pe mine) toamna. Nu mai am energia de peste vară. Nu-mi mai vine să ies din casă, să mă întâlnesc cu oameni și să cânt. Singurul lucru pe care mi-l doresc e să mă izolez. Și să pictez (dar nu am destul talent). Mi-ar plăcea să pot așterne pe pânză toate culorile extraordinare ale toamne. Toate nuanțele care mă încântă și care dau farmec anotimpului.

Cred că niciodată nu mă simt mai… vulnerabilă… decât toamna. Dar numai în unele zile. Pentru că în rest… nu am timp pentru tâmpenii. Și mă adun și merg mai departe… așa cum fac de fiecare dată… în fiecare toamnă până la urmă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.