Nu aș putea să vă spun exact de ce am mers să văd filmul acesta. Probabil pentru că era la Ambasada, promovat de Pelicula Culturală, iar ultimul film pe care l-am văzut în aceste condiții mi-a plăcut.
Filmul m-a făcut în primul rând să râd… tare… la fiecare 2 minute. Michael Caine și Harvey Keitel joacă absolut genial. Mădălina Ghenea nu doar că joacă bine, dar și arată superb. Însă am rămas și cu o grămadă de întrebări:
– de ce s-a sinucis Mick la final?
– ce era cu soția lui Fred?
– ce era cu Miss Universe de arăta în halul ăla?
– ce era cu ăia doi de nu vorbeau și după au făcut fără nici un stres sex zbierător în pădure?
– de ce exista în acea stațiune elvețiană o prostituată?
– de ce au băgat două babe creapy spre finalul filmului?
– care era de fapt analogia dintre titlu și acțiune? Pentru că ei își aminteau de tinerețea lor, dar foarte fraagmentat și mie mi se pare că mai mult s-a pus accent pe prezent (adică bătrânețe) decât pe trecut.
Acum când am pus negru pe alb atâtea întrebări, probabil vă întrebați cu ce am rămas din filmul ăsta :))). Pai… cu râsul! Dialogurile sunt extrem de spumoase. Replicile, mai ales între Mick și Fred, sunt geniale.
Însă nu este un film pentru copii în nici un caz. Adică… dacă nu aveți o problemă cu nuditatea… vă puteți lăsa copiii să se uite. Dar nu știu cine și-ar lăsa bucuros fetița sau băiețelul să vadă organe genitale în toată splendoarea lor :D.
În rest, e un film artistic. Are scene artistice. E foarte fain filmat, din punctul acesta de vedere. Dar nu e genul relaxant de duminică. Totuși, vă recomand să îl vedeți. Poate îmi explicați și mie unele chestii :))).
