Cand Marta m-a intrebat daca nu vreau sa merg la Tarnita habar nu aveam despre ce vorbeste. Era prima oara cand auzeam despre lac, dar ziua era torida, iar eu am o afinitate aparte pentru tot ce inseamna balaceala, deci nu aveam cum sq o refuz.
Din cate am putut vedea, Tarnita este refugiul perfect pentru clujeni. Este la doar 30 de km de oras, suficient de mare pentru toata lumea si un mini rai al iubitorilor de sporturi nautice. Am vazut oameni care inotau, oameni pe jetski (!!!), oameni cu tot felul de barci mai mult sau mai putin motorizate si, evident, o multime de saltele. Insa cel mai tare mi s-a parut pontonul motorizat care tot defila pe lac si pe care oamenii stateau la masa, sub o umbrela, in timp ce gratarul mergea de mama focului. Eram… whaaaaaat????
Partea mai putin placuta este ca nu prea sunt locuri amenajate ca sa cobori la apa (practic sunt niste carari prin padure si adio), ceea ce mi se pare o risipa enorma de potential turistic, dar vorbim despre Romania, deci nu ne miram.
Apa a fost putin cam rece, dar am facut baie chiar si asa pentru ca nu era Marea Nordului :))). Totusi, cel mai mult mi-a placut sa plutesc pe saltea pe lac. A fost asa de cute si de relaxant incat nu am putut sa nu ma intreb de ce nu fac asta si pe barajul meu.
Acestea fiind spuse, cand mergeti la Cluj, daca aveti timp! dati o fuga pana la Tarnita. Si daca nu puteti face baie, macar va bucurati de un peisaj superb.
Multumesc, Marta!
