Am aşteptat atât de mult luna martie pentru că martie = primăvară. Din păcate… am fost ţăpită de zile mari.
Azi m-am trezit şi soarele strălucea pe cer. DAR când am ieşit din casă eram ca în decembrie. Frig şi vânt, doar sfera incandescentă ce amintea vag că totuşi e mărţişor şi nu gerar.
Nu ţin minte ultima dată când martie a fost aşa o lună urâtă. Şi aveam aşa speranţe măreţe. Deja visam la trench-uri şi sacouri, la balerini şi bascheţi. În schimb eu încă am bocancii afară şi umblu cu geaca pe care o purtam la începutul lui decembrie. Nu îmi vine să cred.
Şi, ca să fie toate minunate şi să mă simt ca în The day after tomorrow până la capăt (aţi văzut filmul sper), săptămâna asta am avut ocazia să observ pe geamul meu de la birou cum în 5 minute s-au succedat 5 fenomene meteorologice. Era super înorat, când a început să plouă. Ploua din ce în ce mai tare, când a început grindina, nişte bobiţe relativi mari de gheaţă, ce a durat 1 minut maxim. Grindina s-a transformat rapid în nişte fulgi uriaş de zăpadă, care nu au ţinut mai mult de 5 minute şi au fost înlocuiţi de un soare strălucitor. :-O:-O:-O Eu am rămas poster. Fetele la fel.
Şi azi e bine în Timişoara. Măcar la noi nu e viscol sau ploi din alea torenţiale.
Dar nu pot să nu mă întreb… când vine primăvara? 🙁
