Credeam că după petrecerea surpriză pe care i-am organizat-o anul trecut lui Dia, să fac același lucru pentru Miha o să fie floare la ureche.
M-am înșelat amarnic!
În primul rând pentru că nu am luat în considerare că anul trecut cea mai mare parte de treabă cu invitațiile a făcut-o Doris. Bani nu a trebuit să strâng de la nimeni. Deciziile le-am luat doar cu mami.
Anul acesta a fost ceva mai complicat mai ales pentru că a trebuit să strâng bani de la lume. Nu a fost cine știe ce sumă, dar parcă vroiam milioane. Apoi lumea a fost foarte nehotărâtă. Ba că vin, ba că nu vin, lasă că vedem noi ce și cum. Exasperant de-a dreptul. Totuși, am avut noroc cu Deni, cu Ana și cu Nelu, mai ales cu Nelu. Cred că fără ei o luam razna.
Aseară a fost și petrecerea, după o săptămână de stres. Deja o stresasem și pe mami. Partea cea mai culmea a fost că până la urmă am… furat-o pe Miha :D. De fapt a furat-o Nelu. Atâta ne-am gândit cum să o aducem unde trebuia… bine că e mică și ușor de cărat :)).
Ce m-a distrat cel mai tare a fost reacția ei, aceeași ca la Dia: mai întâi un pas în spate, privirea aia de what the fuck, lacrimi în ochi, apoi bucurie. E o chestie să vezi atât de multe lucruri oglindite pe fața unui singur om în interval de… 1 minut.
Ne-am distrat nu glumă.
LA MULȚI ANI, MIHA!
Ce dragut :).
Deci a meritat stresul 😉
multumesc:* te iubesc sa stii:*