Da, asta aud destul de des, mai ales de la mami, că sunt pisăloagă și stresantă. Și recunosc, sunt pisăloagă și foarte stresantă.
Dar, și întotdeauna există un DAR, am motivele mele. Sunt așa pentru că-mi place ca lucrurile să se facă bine, la timp. Sunt așa cu oamenii care nu reușesc să facă ceea ce-i rog atunci când îi rog sau măcar într-un timp cât mai scurt. Sunt pisăloagă când vine vorba de ceea ce vreau eu.
Eu sunt o persoană directă, poate prea directă. Întotdeauna spun ceea ce gândesc și ceea ce vreau, iar când oamenii amână la nesfârșit ceea ce-i rog, într-o manieră foarte diplomatică, cum să nu fiu pisăloagă? Cum să nu insist mai ales dacă nu pot face eu ceea ce îi rog? Pentru că e clar că nu îi bat la cap cu chestii pe care le-aș putea face eu liniștită.
Deci:
Sunt pisăloagă? Da!
Mi se pare acesta un lucru rău? În nici un caz.
O să mă schimb? Never! 😀
nu toate lucrurile sunt cum vrem noi …asta trebe sa tii minte si nu trebuie sa te superi sau sa reactionezi scandalos cand nu merge cum ai vrea tu:)
sti ca nu o sa pot face asta niciodata, nu?