Desi ele se organizeaza deja de ceva timp, este prima sezatoare la care ajung sa particip si mi-a placut la nebunie. Mi-au placut costumele populare. Mi-au placut cantecele din fluier si strigaturile. Mi-a placut faptul ca am primit mancare traditionala din zona noastra :))). Mi-au placut dansurile.
Mi-a placut tot.
Si mi-a parut atat de rau ca s-au pierdut obiceiurile astea, ca au devenit o raritate. Imi pare rau ca eu nu mai am nici macar costum popular, ca mama Serica a aruncat toate hainele vechi si acum ma simt atat de… dezradacinata intr-un fel. Pentru ca si daca mi-as cumpara unul, nu e ca si cum as avea un costum popular autentic, cel putin nu pentru mine.
Insa asta este. Trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem. Si trebuie sa apreciem oamenii care incearca sa reinvie traditiile sau macar sa ne arate o parte din ele. Pentru ca eu cred sincer ca fara radacinile noastre suntem nimic. Iar eu sunt foarte atasata de radacinile mele.
Deci astept cu nerabdare urmatoarea sezatoare, care va avea loc in 6 decembrie. Unde va asteptam si pe voi, cu drag, in satul Nucsoara, la cabana Parcului National Retezat, intr-un colt de rai, la poalele muntilor. Va asigur ca nu veti regreta aceasta experienta.
