Unul dintre lucrurile pe care le ador la Flavius este ca ii place sa calatoreasca la fel de mult cat imi place si mie. In plus, nu asteapta sa hotarasc eu unde si cand mergem, ci vine cu tot felul de idei de locatii noi pe care sa le vizitam. Drept urmare, pentru ca vremea a fost deosebit de calda in aceasta vacanta de iarna, in ziua in care am decis sa o vizitam pe Adriana am facut un mic detur si am ajuns pe coclauri, in Muntii Orastiei, unde timpul pare sa fi incremenit, iar urmele dacilor sunt vizibile pretutindeni.
Pe dealuri serpuite
Nu stiu daca de la Calan spre Ocolis te afli chiar in muntii Orastiei, dar drumul este sinuos si superb. Curbele pe care trebuie sa urci si sa cobori te duc cu gandul la transhumanta, dar soseaua este destul de buna, avand doar 3 sau 4 portiuni in care este putin cam distrusa, deci trebuie sa tranzitezi cu atentie.
Cu toate acestea, peisajul este superb. Muntii ce te inconjoara si satele ce se profileaza in departare ar transforma intr-un romantic orice spirit critic. Sau poate eram eu intr-o dispozitie deosebit de buna si am pierdut din vedere aspectele negative. Cert este ca peisajul m-a fermecat, chiar si in aceasta perioada extrem de gri. Deci imi doresc din suflet sa il revad primavara, cand toata natura prinde viata, dar si toamna, zugravit in cele mai frumoase culori.
Cum ajungi la Costesti
Muntii Orastiei sunt, dupa cum va spuneam deja, plini de urme ale vechilor daci. Cetatile lor fortificate amintesc de o vreme in care un popor mandru si puternic stapanea zona. Noi am ajuns doar la Costesti, insa in munti se mai gasesc si Cetatea Blidaru, Cetatea Piatra Rosie, precum si Sarmizegetusa Regia, capitala religioasa a Daciei lui Burebista si Decebal.
Nu am avut nici o problema in a ajunge la Costesti pentru ca marcajele sunt pretutindeni. Daca exista o rascruce de drumuri, atunci exista si un semn. Cea mai pare parte a calatoriei putand fi facuta cu masina, iar ultimii 3 kilometri (daca nu cumva ai jeep) pe jos. Dar chiar si asa nu a fost un urcus dificil. Adica pana si eu am putut face fata fara nici un fel de problema, iar forma mea fizica nu este una de invidiat.
Cetatuia
Din pacate, din fosta cetate dacica de la Costesti nu a mai ramas prea mult de vazut. Cateva ziduri se ivesc din culmea dealurilor, iar doua baze de turnuri au fost reconstruite pentru a ajuta vizitatorul sa isi faca o idee mai clara despre modul in care era organizata cetatuia.
Acest lucru a fost profund dezamagitor pentru mine. Poate aveam eu asteptari prea mari, dar chiar credeam ca odata ajunsa la cetatea de la Costesti o sa dau macar peste un turn de aparare ce a fost conservat, daca nu peste o constructie mai mare. Realitatea de la fata locului mi-a lasat un gust amar si convingerea ca oamenii din zona au avut cu ce sa construiasca vilele in care isi duc zilele. Dar eu sunt mai carcotasa de felul meu, deci orice alta explicatie va place pentru disparitia cetatii o puteti utiliza :D.
Cu toate acestea…
… as reveni la Costesti. Pentru ca locurile sunt extraordinar de frumoase. Si dupa cum va spuneam, sunt frumoase chiar si acum, cand nu este pic de frunza, de iarba sau macar de zapada care sa dea un farmec mai aparte peisajului. Probabil in conditii prielnice este o minunatie.
Daca nu sunteti convinsi ca aceasta zona merita vizitata, va mai las cateva imagini si, cine stie, poate la vara ne vedem in muntii Orastiei, cautand de zor comori dacice.
Lasa ca iti povestesc si eu de Colt. Sa vezi acolo aventura!