Că eu sunt mare amatoare de cărți ar putea fi o surpriză doar pentru cineva care azi deschide prima dată blogul meu. Dacă acesta este cazul, bine ai venit. Dacă ne cunoaștem de ceva vreme, mă bucur că reușesc măcar din când în când să fac parte din ziua ta cu poveștile mele. Indiferent, în care situație te afli, te rog să te faci comod pentru că azi vreau să îți povestesc despre un om fain, despre un eveniment minunat și despre o serie de cărți pe care o iubim. Aceasta este povestea unei ghinduțe, așa cum a fost trăită de noi.
Ce este povestea unei ghinduțe?
@povesteauneighindute este userul Mădălinei Brecus, psihiatru pediatric și consultant de somn pentru copii, pe care am cunoscut-o anul acesta cu ocazia Kinder Expo. Mădălina a venit acolo pentru a descoperi gama Best Sleep Mini și ne-am potrivit din prima. Atât ea cu brandul Best Sleep, cât și noi două. Am stabilit rapid un proiect comun, pe care l-am și filmat la Buziaș, despre somnul copiilor, iar Mădălina a avut grijă să ne facă cunoștință cu Luna și Natti, oferindu-le fetelor prima ei carte.
Un obicei pe nume somn este o poveste frumoasă și extraordinar ilustrată despre importanța somnului pentru cei mici (pe care o poți comanda aici). Lumea pe care Mădălina a creat-o este una minunată deoarece este inspirată de natură și, prin pace-ul lecturii, prin ceea modul în care este spusă povestea, micii cititori rămân cu mai mult decât o simplă lectură. Ei rămân cu informații prețioase care să îi ajute să înțeleagă cu adevărat de este important somnul.
Mă simt ciudat când vine seara
Ceea ce mi-a plăcut încă de la început la Mădălina este consistența cu care își urmează ideile. În prima sa carte a creat un univers pe care îl explorează extrem de ușor în al doilea volum, fără a fi însă repetitivă. Mă simt ciudat când vine seara nu repetă ideile, ci le dezvoltă, contribuind la o mai bună înțelegere a modului în care funcționează corpul nostru, chiar și pentru copii mici. Mai mult, reușește să creeze o unitate între copii și părinți astfel încât cei mici să nu se simtă inferiori, ci să înțeleagă faptul că toți suntem, de fapt, la fel. Că avem aceleași nevoi de bază, chiar dacă acestea se manifestă diferit.
Personal, am fost foarte satisfăcută de cursul poveștii, de faptul că poate fi citită și independent de prima carte, dar pentru copiii care sunt deja familiarizați cu lumea Lunei și a lui Natti poate fi o extindere a acestui univers. Deci nu cred că miră pe nimeni când spun că sper ca Mădălina să continue seria pentru că are un potențial foarte mare, iar ilustrațiile sunt superbe.
Evenimentul de lansare
Cu acest preambul (sper că) nu prea lung, hai să vă povestesc despre evenimentul de lansare. A fost o seara frumoasă și aș spune relativ caldă de final de octombrie. Locația, una dintre favoritele noastre, Nest din Parcul Copiilor. Mădălina a pregătit totul absolut minunat, cu baloane colorate, ghinde și frunze incluse, ateliere senzoriale de care fetele s-au îndrăgostit, un moment de lectură și distracție cu prietenul nostru, clownul Caramel.
Seara a început în jurul măsuțelor de atelier, unde copiii au fost absorbiți complet. Au făcut tablouri cu ghinde decorate cu frunze. Doamnele de la Călătoria simțurilor au fost prea faine, efectiv. M-am topit cum îi încurajau pe copii să miroasă frunzele uscate, să se lase cuprinși de aroma toamnei. Apoi cum interacționau cu ei, pur și simplu, de parcă fiecare dintre ei era cea mai importantă persoană din încăpere. Mi-a plăcut maxim și toate atelierele mi s-au părut super faine. Am plecat acasă cu tablourile, cu brățări cu frunze, cu sticluțe cu semințe, cu plastelină modelată de Ava. Dacă era după fete, probabil plecam cu toată masa destinată jocului senzorial :))). Cu dorința lui Flavius de a le lua așa ceva fetelor sigur am plecat :))).
După mai bine de o oră de ateliere, a venit momentul mult așteptat: Mădălina a citit pentru copii Mă simt ciudat când vine seara. Bineînțeles că noi furaserăm deja startul. Kira m-a pus să i-o citesc în momentul în care am achiziționat-o, în timp ce mânca niște covrigi și bea ceai. Cum e și normal să se întâmple când îți citește mama ta :))).
Apoi s-a lăsat liniștea peste Nest și copiii și-au mai făcut de lucru la măsuțele senzoriale, până când a venit Caramel să ridice iarăși energia. Fetele au fost în culmea fericirii. Caramel este prietenul lor absolut. Chiar și Kira este super fericită ori de câte ori îl vede pentru că știe că urmează să se distreze. Și ne-am distrat. Toți, de la mic la mare. Copii și părinți, am dansat, ne-am jucat limbo, ne-am luptat cu săbii din baloane. A fost tare, tare fain și mai vrem.
No pressure, Mădălina :))).
La somn, am citit, evident
Într-un final am reușit să ducem fetele înapoi acasă. Cu chiu cu vai și văicăreli de dureri de picioare din partea Kirei care refuză să meargă pe jos când e tati cu ea :))). Aici am lăsat calmul să revină, ne-am pus în pat și ne-am bucurat tot de cărțile Mădălinei. După cum era și normal. Doar tocmai ne amintiserăm de Luna și de Natti. Apoi am povestit despre eveniment și somnul a venit, plictisitor cum e el, după spusele Kirei, dar atât de benefic.
