V-am spus că de obicei eu nu las lucrurile așa, pe ultima sută de metri, nu? V-am spus și că am avut cel mai haotic semestru din punct de vedere școlar și că am trecut prin el ca gâsca prin apă, nu?
Ei, acum, trebuie să predau dizertația. Cel mai probabil până vineri sau nu se știe exact când. Asta pentru că de câte ori unul dintre noi merge la secretariat, ni se spune altceva. Măcar acolo ni se spune totuși, deci nu ar trebui să comentez.
Oricum ar fi, trebuie să o termin și încă în cel mai scurt timp. Dar, cum școala a fost ceva așa… îndepărtat și neesențial semestrul acesta, dizertația a devenit importantă cu adevărat… vineri. Atunci m-am apucat de scris. O colegă mi-a zis că ce am păzit că eu nici nu muncesc. I-am spus că am o viață, iar în ultimele câteva luni viața mea a fost o plimbare continuă.
Totuși, vineri și sâmbătă am scris 20 de pagini. A ajutat la ceva că măcar am citit și mi-am făcut o schiță cât de cât. Azi… aș mai scrie… dar sunt varză pentru că aseară am fost la o nuntă. Sper însă să mă adun.
Urați-mi noroc!