Sarbatorile astea au trecut repede, dar au avut un element mai inedit. Dupa mult timp, la Salas, s-au strans oameni care mi-au influentat intr-un fel sau altul copilaria. Cred ca factorul decisiv a fost prezenta lui Adi care i-a adunat pe toti la un loc, lucru greu de facut in conditii normale.
A fost o vacanta perfecta din toate punctele de vedere. Am petrecut timpul cu ai mei, am vizitat neamurile, am vopsit oua si am mancat drob. Prajiturile au stat din nou neatinse de mine, dar au fost suficiente pentru musafiri.
Totusi, cel mai mult mi-au amintit de copilarie serile pe drum. Sa-i vad pe baieti ca in vremurile lor bune mi-a facut inima sa creasca. Eram fericita doar pentru ca puteam sa stau si sa ma uit la ei, sa-mi amintesc cat de frumoase si simple erau lucrurile candva. Cand nu aveam responsabilitati nici care. Cand unica noastra grija era cu ce o sa mergem maine la baie sau cand plecam la munte. Cand nu ne desparteau mii si mii de kilometri sau pur si simplu nepasarea.
Stiu ca totul a fost asa pentru ca a fost Adi si nu pot sa-i fiu decat recunoscatoare. Stiu ca el o sa plece si lucrurile o sa se intoarca la normal, dar acum mai am o zi de care sa ma bucur. Pentru inca o zi e vacanta si copilarie. Si vreau sa ma bucur de aceasta zi… sa o pastrez in amintire.
Very real for you, * hug * ?x x
You wrote so many true words about signs, reading them and following them, that I too have alredy experienced some times.