Oamenii și banii

Nu înțeleg cum pot să existe oameni pentru care singurul lucru care contează sunt banii. Să aibă cât mai mulți și, chiar dacă îi au, să li se pară că nu au suficient. Sunt oameni pe lumea asta care au atât de mulți bani că ar putea hrănii o țară întreagă în Africa, dar ei plâng pe la colțuri că nu le ajung banii.

Și mai e melodia aia cu money makes the world go round… probabil așa e. Și să fim serioși, fiecare dintre noi preferă să aibă bani, nu să îi zboare muștele când deschide portmoneul, dar pentru unii, singurul scop în viață sunt banii. Singura unitate de măsură a succesului sunt banii. Şi, culmea, cât de bun părinte eşti a ajuns să se măsoare în ce îi dai copilului tau. A împlinit 18 ani şi i-ai luat mașină? Ești pe drumul cel bun. A intrat la facultate și i-ai luat garsonieră? Perfect! Se căsătorește? Ce mai aștepți? Unde sunt cheile apartamentului?

Nu mai contează că i-ai insuflat sau nu valori morale. Că l-ai învățat să fie un om corect și responsabil sau să fie gata să se sacrifice pentru alții. Important este cât patrimoniu are pe numele lui. Nu contează că ai făcut din copilul tău un depravat, atâta timp cât e un depravat cu o anumită condiție. E depravat de nivel înalt care are propria sa mașină în care să se depraveze și propria sa casă pentru același scop. Nu contează că, la rândul lui, ar face orice pentru bani și că trăiește cu impresia că orice și oricine se poate cumpăra. Tu ești un părinte bun.

Mie mami nu mi-a dat toate astea și asta probabil o face un părinte lamentabil în ochii acestui gen de oameni, dar eu consider că mi-a dat tot ce aveam nevoie. M-a învățat lucruri pe care toți banii din lume nu m-ar fi învățat. M-a învățat să mă adaptez și să fiu puternică. M-a învățat să fac față la tot ce vine, bun sau rău. Și, mai mult decât orice, (chiar dacă ei nu i se pare) m-a învățat să las de la mine, uneori, atunci când faci mai mult bine așa decât susținându-ți punctul de vedere.

Vă spuneam într-un post anterior că nu știu ce fel de mamă o să fiu eu. Clar nu o să fiu una care le dă copiilor ei totul de-a gata. Probabil nu o să fiu o mamă bună în ochii unora (mai degrabă un eșec), dar o să fiu una bună în ochii mei.

Pentru că toți banii din lume nu-ți pot cumpăra o vorbă bună, spusă din inimă de un prieten. Toți banii din lume nu-ți pot da bucuria aia pe care o simți când împarți ceva cu cineva drag. Și clar, toți banii din lume nu-ți pot cumpăra iubirea acolo unde nu este.

Poate de asta vor unii oamenii să strângă atâția bani. Poate în sufletul lor e un gol atât de mare, încât nu știu cu ce să-l mai umple. De parcă lucrurile ar putea vreodată oferi iubire…