Cand o sa fiu batrana o sa ma mut la munte. De fapt, la Salas, dar e cam tot acolo. O sa modernizez casa lu’ mama Serica, sa am piscina si balcon si o sa traiesc linistita, citind si band ceai. Si facand petreceri si jucand bridge (pana atunci o sa invat :)))) cu prietenele mele. Toate astea la poalele celor mai frumosi munti din lume si sa speram ca nu singura :D.
Dar pana atunci mi-ar placea sa am cabanuta mea. Ori la Carnic, ori pe Raul Mare… desi acolo e cam populat. As vrea sa fie mica si cocheta si fara semnal. Sa aiba o bucatarie draguta, 2 dormitoare si un living cu semineu.
Stati ca tocmai m-am trezit :))).
Visele mele de cabana montana sunt cam SF la ora asta, dar, din fericire, am prieteni buni pentru care totul este foarte realitate (La multi ani, Miha!).
Sa merg in weekend la munte a fost mega relaxant. Aerul era mai curat, frigul mai patrunzator, dar mai plin de energie, iar apa… Nu va plac la nebunie raurile de munte? Eu le ador! Mi-a parut rau ca nu am ajuns pana sus, la Gura Apei, insa in timp ce ma bucuram de peisaj (nu a trebuit sa conduc eu) mi-am dat seama cat sunt de norocoasa ca am radacinile in Tara Hategului, ca Miha ne-a mai chemat la ei la munte, ca ma pot bucurat atat de des de sentimentul asta de libertate pe care il am ori de cate ori vad Retezatul profilandu-se la orizont.
Pupici!
P.S. Ieri am ales castigatorul concursului, pe Zlatko, dupa cum ati putut vedea pe Facebook (video-ul este inca disponibil).
