Cand vine vorba despre cultura, trebuie sa recunosc: sunt putin praf. Nu este vorba ca nu m-a dus mami la teatru cand eram mica sau ceva de genul acesta. Pur si simplu, pe parcursul maturizarii mele, s-a pierdut cumva legatura dintre mine si cultura. De fapt, mai rau decat atat, in capul meu a aparut ideea ca tot ce inseamna cultura este boring. Mai ales cand vine vorba despre arta postmoderna si avangardista. Deci, in momentul in care am primit invitatia pentru conferinta Linked Culture am fost extrem de intrigata.
Sa incepem cu inceputul
Eu cred ca, de-a lungul timpului, s-a creat o scindare intre omul modern si cultura. Aceasta a inceput sa fie privita tot mai sceptic, iar oamenii care o consumau au inceput sa o vada ca pe ceva ce le apartinea exclusiv. Astfel, au aparut 2 tabere imposibil de reconciliat: cei ce resping tot ce inseamna cultura, indiferent ca vorbim despre teatru, muzica clasica, arta in general si cei ce si-au creat propriul tip de cultura (aici includem cultura suburbana, dar si noua cultura a spectacolului).
Din punctul meu de vedere, conferinta Linked Culture a reusit sa aduca in atentia publicului timisorean tot ceea ce inseamna, astazi, cultura. Speakerii au vorbit extrem de deschis despre incercarile lor de a aduce in atentia publicului acest subiect. Am descoperit o dezvoltare considerabila a miscarilor culturale de la noi din tara si am fost foarte placut surprinsa de acest lucru.
De exemplu, desi locuiesc in Timisoara de cand ma stiu, habar nu aveam ca exista Typopassage, o miscare culturala de street art. Si este mare pacat pentru ca lucrurile pe care ei le-au facut, in cadrul festivalului organizat, sunt remarcabile. Cat despre detalii privind editia din 2017, sper sa le aflu in curand.
Am descoperit o initiativa super interesanta si la Cluj. Mi-a parut chiar rau ca am vizitat orasul, dar nu am vazut Fabrica de pensule. Si nu, ei nu produc pensule, produc arta si sunt foarte tari. Iar la urmatoarea mea tura in Cluj vreau neaparat sa descopar acest Wonderland.
Sa va mai spun? Stiati ca la Bucuresti se desfasoara un festival de muzica noua romaneasca? Da, in Romania inca mai exista oameni care scriu muzica de arta, ca sa spun asa. Exista compozitori care scriu pentru instrumente. Ganditi-va ca fac ceea ce ar face George Enescu daca ar trai acum. Am fost extrem de socata sa descopar acest lucru pentru ca, din punctul meu de vedere, muzica romaneasca se imparte in comerciala si underground, iar cei underground sunt fie folcloristi reconvertiti, fie adepti ai genului hip hop mostly, care abordeaza probleme sociale (pe alocuri) si limbaj neadecvat.
Si as putea continua cu exemplele, dar Linked Culture s-a concentrat si pe un aspect mult mai practic al culturii moderne.
It’s all about the money
Cand vine vorba despre arta, principala nevoie sunt banii. Pentru ca nu este simplu sa produci arta. Si este extrem de greu sa traiesti din asta. Indiferent daca esti producatorul propriu-zis sau cel ce incearca sa o vanda.
Insa nimic nu poate sta in fata pasiunii. Si daca iti doresti suficient de mult sa faci o diferenta in acest domeniu, resursele se pot gasi. Nu as putea spune care este calea simpla, dar la conferinta am descoperit cele doua moduri principale prin care iti poti finanta activitatea culturala.
In primul rand, poti accesa fonduri guvernamentale sau de la diferite institutii straine. Acest lucru poate pare simplu, insa implica o tona de hartogaraie (doar traim in Timisoara). Si, bineinteles, este un drum greu de parcurs. Pentru ca trebuie sa ai si nervi de otel, pe langa cunostintele necesare. Partea buna este ca banii exista si tot ce trebuie sa faci este sa iti bati capul ca sa ii primesti.
In al doilea rand, exista posibilitatea adunarii de fonduri proprii. Poate pare mai simplu acest lucru. Cat de greu poate fi sa gasesti niste sponsorizari acolo? Doar toate firmele au buget pentru asa ceva (sau dau din bugetul statului, daca e sa fim sinceri). Problema in acest caz apare cand stai si te gandesti cati oameni mai vin la acelasi pom laudat cu sacul. Mai ales daca vorbim despre companii mari, cererea este pe masura. Aici intervine pasiunea ta.
Concluzii
La finalul zilei de conferinta aveam o gramada de chestii in cap. Pot spune ca Linked Culture mi-a oferit o viziune complet noua asupra culturii si m-a facut curioasa. Iar acest lucru este cel mai important. Acum astept cu nerabdare editia de anul acesta a Typopassage si urmatoarea editie Art Encounters si vreau sa imi fac timp pentru a le face o vizita celor de la Galeria Jecza. Pentru ca lumea s-a schimbat si cultura s-a schimbat. Insa noua viziune este extrem de interesanta si permite publicului sa se regaseasca in ea.
Si inainte sa inchei acest articol, trebuie sa le multumesc fetelor de la PRbeta pentru invitatie si sa le felicit pentru eveniment. Astept cu nerabdare editia viitoare!
