Ieri am avut ocazia să particip la o serbare de clasa a 5-a :)). Copiii au fost aşa drăguţi, dar şi aşa ciudaţi. Cum ar putea să fie altfel când sunt exact la vârsta la care vor să fie trataţi ca nişte adulţi, dar să se bucure totuşi de privilegiile pe care le au copiii (în special când vine vorba de jocuri).
Toată lumea avea emoţii, mămici şi copii deopotrivă. Mie îmi venea să râd când îi vedeam cum îşi frământă mâinile şi nu-şi găsesc locul, dar mămicile erau de-a dreptul strălucitoare în timp ce micuţii recitau.
Oricum, cel mai tare m-a distrat un băieţel, la sfârşitul serbării. Mai mulţi copii aduseseră flori pentru doamna lor dirigintă. Când şi-a văzut colegii, băieţelul acesta vine la mama lui şi îi zice:
Unde sunt florile pentru doamna?
Mama lui se uita la el complet nelămurită, de parcă ar fi avut cum să le ascundă undeva sub scaun, după care îi spune, foarte senină:
Vineri e 8 martie…
La care el, extrem de nemulţumit şi ferm convins că ceva nu e în regulă:
Da’ tu nu vezi că toată lumea i-a adus flori azi la doamna?
Mama lui, complet neimpresionată, se uită la el şi zice:
Mihai, vineri e 8 martie. O să-i aduci atunci flori la doamna.
În tot acest timp eu mă abţineam cu greu să nu izbucnesc în râs, mai ales când am văzut cu ce faţă a plecat la colegii lui :)))) =))).
Voi când aţi fost la ultima serbare?
P.S. Nu uitaţi de concurs :D.
:)) Ultima serbare la care am fost era tot in cinstea zilei de 8 martie, acum 8 ani. :))
Sa stii ca si eu am fost mereu ciudata in privinta florilor si a cadourilor. Rar m-am alaturat turmei. Preferam ca baiatul meu sa ii ofere doamnei invatatoare flori atunci cand sosea momentul. :))