E foarte ciudat modul în care a ajuns să se desfășoare viața mea în această perioadă. Cred că dacă aș face un grafic ar arata ca ritmul cardiac :)).
Chestia e ca am zile foarte foarte pline, în care abia ajung acasă și nu-mi mai văd capul de treabă și zile moarte. Adică zile în care efectiv doar stau și vegetez. De fapt mă uit la filme, dar acum nu e relevant.
Și stăteam și mă gândeam: cum e cu putință așa ceva? Eu eram așa obișnuită cu programul meu normal de școală, iar acum… Partea la care refuz să mă gândesc e că acele zile pline reprezintă o avampremieră pentru cum va fi când voi avea un serviciu. Alung gândul acesta de îndată ce intră în sfera conștiinței mele. Oricum până la toamna cealaltă refuz să muncesc, iar acum că toată lumea a înțeles și acceptă acest lucru, mă pot bucura de acest ultim an de… semi-libertate :))
Și poate în perioada asta o să mă hotărăsc și ce vreau să fac de fapt cu viața mea. Deși ideea de report de călătorii nu-mi displace :)). Dar cine m-ar angaja pe mine într-un post de genul acesta?
