Jurnal de călătorie – Sasca Montană

Keep in mind că am scris acest jurnal pe telefon, de unde lipsa de diacritice și că am avut destul de puțin timp pentru a sistetiza informațiile. Si cum s-au dovedit a fi mai multe decat ma asteptam eu, a trebuit sa impart jurnalul in 3. Deci ramaneti pe frecventa :))).

Vineri – 6 martie 2015

Undeva pe la ora 3 dupa-masa

”Cum sa traiesti intr-un sat fara semnal?” A fost primul meu gand notabil de pe drum. Nu am admirat arhitectura satului prin care treceam, desi era un sat frumos, cu genul acela de case batranesti, colorate, cred ca germane. In secunda 2 dupa ce am pus intrebarea (da, am intrebat asta restul ocupantilor masinii) mi-am dat seama cat sunt de dependenta de tehnologie. Dar asta nu conteaza acum. Am plecat la drum si abia astept sa ajung la Sasca. Sper sa nu stam tot weekendul in casa pt ca ninge sau din alea, dar si daca ar fi asa, tot m-as bucura ca am plecat de acasa. Pt ca doar asa ma simt libera, niciodata in Timisoara.

Tocmai am renuntat pt 5 minute la cura ca sa pot savura un colt de paine calda. Am zis ca o sa rezist eroic, dar mirosea prea tare si prea bine si parca aveam iar 8 ani si mama Serica ma trimisese la brutarie dupa paine. Si atunci, ca si acum, painea calda era o ispita la care nu puteam rezista. Chiar m-am gandit, dupa ce am crescut, ca mama sigur ma punea sa cumpar mai multa paine ca sa pot manca pe drum si sa ramana si pt acasa (pt ca da, cel putin 1 sfert de paine mancam de fiecare data :D).

I am an old soul… Cel putin cand vine vorba despre anumite cercuri. Uneori chiar si atunci cand sunt cu prietenii mei. Desi alteori sunt extrem de volubila si sufletul petrecerii. Deci cum pot sa fiu atat de bipolara? (nu ati inteles nimic? no stress, nici eu nu prea pricep nimic din ce vroiam sa spun :))))

20:04

Desi aveam dubiile mele cu privire la acest weekend, trebuie sa recunosc ca asteptarile mi-au fost intrecute cu varf si indesat.

Cand am ajuns la sasca nu mi-a venit sa cred unde urma sa stam. Pensiunea este un vis, exact genul de casa pe care eu mi-as dori sa o am la salas. Toata numai lemn si piatra mare. Intruchiparea a tot ceea ce eu consider rustic. Are si cerdacuri super frumos amenajate, camere perfecte, alei, terasa, un foisor, gratar, ceva cascada (:))) si eu m-am mirat), o masa facuta din butuci, iar prin spatele ei curge Nera. Ce as putea sa cer oare mai mult? Clar as mai veni aici daca as mai avea ocazia.

Dupa ce ne-am cazat, am mancat bine si am plecat la o plimbare. Aici a aparut singurul neajuns al weekendului: cea mai urata vreme cu putita. Ploua mocaneste de zici ca nu-i adevarat. Sper ca maine sa fie mai frumos, desi am dubii serioase. Insa ceea ce mi-e clar este ca mi-ar placea sa vin aici vara. Sa beau ceai dimineata pe terasa. Poate sa merg sa pescuiesc sau sa fac baie (cred ca mai repede asta:))) in Nera. Si sa explorez zona, despre care am citit ca este absolut geniala.

Acum imi astept ceaiul si intre timp mai citesc o pagina din Inclestarea regilor.

01:07 

Sunt rupta de somn, dar mi-e si super bine. Patul meu e super comod si daca vremea ar fi frumoasa as vedea si stelele. Nu am semnal prea bun, deci dependenta mea de Facebook a intrat putin in standy si toata noaptea m-am jucat yazhee si remi si a fost genial.
Partea trista? S-ar putea sa racesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.