Jurnal de călătorie – Danemarca

Ceea ce veţi citi în continuare este o colecţie a gândurilor mele, adunate la rece pe parcursul călătoriei mele recente în Danemarca (ştiu că trebuia să fie la cald adunate practic, dar acolo este prea frig ca să fie adunat ceva la cald :D). Am luat în considerare posibilitatea de a mai edita jurnalul, însă consider că şi-ar pierde din veridicitate, deci le voi reda exact aşa cum le-am scris la faţa locului.

Vineri

Ok, am facut-o si pe asta… again :D, dar senzatia pe care o ai aici sus… nu ai cum. E cel mai fain sentiment din cate exista.

Sambata

Copenhaga merge. E un oras frumos, foarte frumos care chiar merita vizita, dar are si multe hibe. Trebuie sa ai bani nu gluma aici. Totul este foarte scump, cel putin  pentru mine, care am salariu de Romania, a fost un adevarat soc. Si nici nu puteam sa adopt atitudinea de alta data, nu socoti in bani romanesti, ceea ce a fost foarte trist. 

Eu in lumea asta nu as putea sa traiesc niciodata. E prea rapida, prea obositoare, prea libertina. Nu imi vine sa cred ca spuna asta. EU! Care sunt sufletul principiului casual everything. Dar asta arata cat de mult si-a pus amprenta educatia asupra mea. In rest e super: mii de magazine, de locuri de vizitat si de biciclete. Sute de milioane de biciclete si oameni pe biciclete si taciuri biciclete si magazine cu biciclete. Nici in Amsterdam nu am vazut asa multe biciclete, dar adevarul e ca acolo nici nu am stat suficient de mult.

Si evenimentele sunt geniale. Cel putin acolo la muzeu a fost WOW!!!! Niciodata nu am participat la un eveniment atat de fain. Nici in 1000 de ani nu m-as fi vazut la un asemenea eveniment. Adevarul e ca oricat ar bombani Linda, se vede din avion ca orasul acesta e cu adevarat o capitala cum ar trebui sa fie. Si oamenii care au initiative aici stiu ce fac. Cred ca as putea spune sincer ca puse una langa alta, Timisoara ar putea la fel de bine sa fie Salasul. Fata de Copenhaga sunt cam tot pe acolo.

Dar am invatat ceva crucial cu ocazia acestei calatorii: inainte de a pleca oriunde documenteaza-te cat de scump e orasul in care pleci. Pentru ca acum am fost complet nepregatita si nu mi-a placut DELOC!!! Dar asta e. Omu’ cat traieste invata :P.

Luni

Ok, cred ca oficial imi dau 2 pumni. Nu am fost niciodata atat de nepregatita pentru o calatorie. Tot ce ar lipsi ar fi sa pierd avionu’ si as putea la fel de bine sa ma impusc :))). Dar sa speram ca nu va fi nevoie pentru ca acum sunt in drum spre Malmo si de acolo cat de greu poate sa fie sa ajung la aeroport? 

Si am mai observat o chestie ciudata. Pe maine parca ma apuca plimbarile numa primavara si tomana. Parisul acela iernatic a fost o exceptie. Si m-am tot gandit, de ce nu ma plimb vara? Ca doar vara e frumos, cald, alea alea! Acum stiu: ma plimb vara, dar ma plimb cu ai mei. Pentru plimbarile mele personale normal ca trebuie sa rezerv alt anotimp :))). Plus ca vara inseamna Salas, mult, mult Salas! :)))

Acum mi-am dat seama si de unde socul meu monetar. Eu nu am mai iesit din tara pe cont propriu din 2011, deci de o gramada de timp. Am fost anu’ trecut la Budapesta, dar am fost cu Dana si Marinel, deci situatia a fost foarte diferita. 

Deci trebuie sa imi notez undeva toate tampeniile ce le-am facut pana acum in calatoria asta ca sa nu le mai repet niciodata. Ma simt atat de proasta acuma si pe cat de bine a inceput pe atat de prost se termina. Imi vine sa urlu de nervi pentru ca eu niciodata nu faceam asa ceva. Parca m-am tampit de tot:

1. Intereseaza-te intotdeauna cu ce vii si pleci, cat costa cu exactitate fiecare mijloc de transport si, daca se poate, cumpara-ti bilet. 

2. Intereseaza-te cat costa mancarea in orasul in care mergi.

3. Intotdeauna, dar intotdeauna, lasa-ti bani de rezerva. Si nu 20 de lei, mai mult! Mai bine te intorci cu ei acasa decat sa ramai stranded la naiba.

4. Daca vezi ca atragi bad karma cu calatoria ta, mai bine nu pleca pentru ca risti sa iti mearga horror pe acolo.

5. Daca telefonul tau e pe credit, nu pleca fara o rezerva consistenta pentru ca nu ai de unde sa sti ce se poate intampla.

6. Intotdeauna, dar intotdeauna, sa ai o persoana pe care sa sti ca te poti baza, indiferent daca e vorba de bani sau de informatii.

7. Intotdeauna sa iti iei o rezerva de timp.

De acuma oriunde merg, plec din aeroportu din Tm si ma duc pana la destinatie clar. Sa schimbi 1000000 de mijloace de transport e absolut groaznic!!!!!

Am sperat, m-am rugat sa nu fie asa, dar cei mai galagiosi oameni din tot aeroportul, singurii care au facut scandal sunt romani. Niste smecherasi asa, cu gura mare si mainile tatuate (eu nu am nimic cu oamenii care au tatuaje, sa ne intelegem, dar in cazul asta au fost exact asa cum isi avertizeaza mamele fetele). De ce? Dar de ce???? Regulile sunt atat de simple, oare e imposibil pentru noi sa le urmam fara sa comentam? Se pare ca da! Ca noi suntem mai cu motz si cu gura mai mare. Si dup-aia ne miram ca zice lumea de noi ca suntem un popor de salbatici.

Nu imi vine sa cred ca am ajuns sa imi scriu memoriile pe un telefon. Unde sunt vremurile bune cand aveam caiete si pixuri? Presupun ca e mai practic asa, dar totusi… Oricum nu mai prea conteaza. Lumea se schimba si noi odata cu ea. Fiece ce-o fi trebuie sa ne adaptam, nu? O sa imi lipseasca insa scrisul. De fapt deja imi lipseste, daca stau sa ma gandesc :))).

Exact acum, in momentul acesta, cineva se uita spre cer si vede avionul meu. Poate un copil isi pune o dorinta. Poate altcineva urmareste dara alba, asa cum am facut si eu, de jos, de multe ori. Ma intreb daca in timp ce eu priveam spre cer era cineva intr-un avion care gandea ce gandesc eu acum.

Weird! Oamenii calatoresc mai nou cu din ce in ce mai putine bagaje. Am vazut fete care aveau efectiv o gentuta. Nu zic, e absurd sa cari dupa tine multe haine. Chiar si in conditiile minimale in care am calatorit eu de data asta tot am avut prea multe :))), dar ideea e ca eu prefer sa am de unde alege :D. Si te saturi de aceleasi haine. Eu una ma satur. Sunt ferm convinsa ca pantalonii care i-am tot purtat in excursia asta si papucii vreo 2 saptamani nu ii mai port. Dar asa sunt eu :P. Si chair nu m-as fi vazut numa cu o posetuta si 3 tricouri in ea. No way no how! Atunci cum reusesc alti oameni? That remains a mistery.

Oricum nimic din toate astea nu mai conteaza. Acum sunt in drum spre casa si pot spune, cu mana pe inima, ca desi ador calatoriile, cel mai mult iubesc casa mea si ma bucur sa ma intorc la ea :D.

Late entry: in timp ce cititi acestea luati in considerare ca in momentele in care m-am distrat nu am stat sa scriu :)))