Înapoi la Pietrele

Nu îmi vine să cred că mi-au trebuit 3 ani ca să mă întorc la Pietrele. E atât de aproape de mine, îmi place atât de mult să merg şi totuşi, mi-au trebuit 3 ani. Îmi vine să leşin când mă gândesc cât timp am risipit.

Dar nu mai contează toate astea. Important e că sâmbătă, deşi nu m-am trezit de dimineaţă, deşi am cărat după noi 2 bebei, am ajuns la Pietrele.

Probabil ar trebui să vă explic ce anume este Pietrele, nu?

La 1480 de metri altitudine, în Munţii Retezat (adică cei mai frumoşi munţi ever), se află Pietrele. Teoretic, este o staţiune montană, practic… e o adunătură de căbănuţe, departe de lumea dezlănţuită, fără curent electric, cu un singur restaurant, totuşi bine aprovizionat şi cele mai strălucitoare stele pe care vi le-aţi putea închipui. Pentru mine, Pietrele înseamnă copilărie, înseamnă râsete, înseamnă oboseală, înseamnă tot ce are mai frumos Retezatul.

Eu nu sunt cea mai sportivă persoană de pe planetă. De fapt sunt chiar foarte certată cu efortul fizic, dar mersul la Pietrele merită. Apa, aerul, atmosfera, totul pare desprins din altă lume. Atât de departe de aglomeraţia oraşului, de calculatoare, telefoane, maşini, birou…

Vă las acum cu câteva poze cu râul, pentru că e absolut extraordinar. Şi, dacă vreţi să vă bucuraţi de natură, anunţaţi-mă să vă spun exact cum ajungeţi aici :D.

Pietrele

Pietrele

Pietrele

Pietrele

Pietrele
Broken little butterfly

Pietrele

Pietrele

Pietrele
Lolaia (nu avea cum să lipsească :D)

2 thoughts on “Înapoi la Pietrele

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.