Astăzi mergeam la o prietenă și m-am pus să mă minunez la o casă pe lângă care sunt sigură că am mai trecut de zeci de ori, dar pe care nu am văzut-o niciodată (deși e ditamai căsoaia, pe 2 nivele și vă dați seama că nu aveau cum să o fie construit de la Crăciun până acum, pentru că atât a trecut de când nu am mai fost pe la prietena mea).
După ce mi-a trecut șocul m-am pus să mă gândesc cât de multe lucruri ignorăm noi, zilnic. Când ne punem căștile în urechi și ieșim din casă, suntem atât de rupți de lume încât nici măcar nu avem habar cine trece pe lângă noi sau când am ajuns la destinație.
Și tot felul de lucruri ne distrag atenția de la ce se întâmplă în jurul nostru. Țin minte că odată veneam de la facultă citind o revistă și nici măcar nu mi-am dat seama când am trecut strada, atât eram de prinsă în ale mele.
Deși suntem așa pierduți de lume, partea cea mai interesantă e când ne trezim dintr-o dată în fața unui lucru cu totul noi, deși am mai trecut pe strada respectivă sau pe lângă locul respectiv de n-șpe mii de ori. Bine că mai avem parte și de câte o surpriză și mai coborâm de pe nori :))
