Nu știu de câte ori pățiți voi asta, dar mie mi se cam întâmplă. Mi se pune pata să fac ceva, dar găsesc o mie de lucruri care mă distrag.
Știu că e rău că fac așa. Știu că ar trebui să fiu mai… hotărâtă… dar e atât de ușor să te lași dus de val. E atât de ușor să asculți vocea aia care-ți spune că nu poți și nu aia mai mică… săraca de ea… care zice Încearcă naibii!!! Nu ai nimic de pierdut!!!
E ușor să zici Lasă că fac mâine… acum mai bine mă uit la film/mănânc/mă joc ceva/citesc ceva/ ce-o fi numa ce trebuie să fac nu. E greu să te mobilizezi și chiar să faci ceea ce ți-ai propus, mai ales când nu e ceva la care să fi foarte bune, când e ceva nou sau ceva obligatoriu.
Sunt propriul meu dușman pentru că atunci când cineva îmi spune că nu pot să fac ceva sau să nu fac ceva, îmi doresc să o fac doar ca să arăt că pot, dar când eu îmi propun să fac ceva mă las pe tânjeală pentru că mi-e pur și simplu lene sau groază că o să dau greș.
E atât de greu să te lupți cu tine. Voi cum reușiți să câștigați?
Si eu is lenesa, daca acolo bati :)).
puncte bonus la Oana pt sinceritate:)) Si eu intru in schema (si mai sunt my own worst enemy cand mi se pune pata pe pantifi – azi, de exemplu – si costa o avere dar mi se pare ca merita:)) )