Doamne, copilul ăsta nu stă locului 2 secunde. Abia poți să îi faci o poză :))). Bine că nu are nimic împotriva tortului :D. Și ce e cu 2-ul? La noi în familie nu se poartă decât zecile de la vârstă :P.
După cum ați înțeles probabil, sâmbătă a fost ziua lui Flavius și, pentru a doua oară în viața mea, m-am pus pe făcut tort. Nu pot să spun despre experiență decât că a fost extenuantă :))). Mai ales făcutul cremei pe aburi mi s-a părut îngrozitoare. Deși de bătut s-a ocupat în cea mai mare parte mami :D.
Totuși, așa zombie cum eram, m-am bucurat din suflet că am putut să fac asta pentru el. Pentru că Flavius este o persoană deosebită care merită mici gesturi de afecțiune (și din alea mari, stați liniștiți :D).
Și pentru că nu am putut să i-o scriu atunci, vreau să îi urez la mulți ani! Și anul viitor să sărbătorim undeva pe o plajă :*
