Fest-FDR part 1

Fest-FDR

Incepand de saptamana trecuta, Timisoara este gazda Festivalului Dramaturgiei Romane sau Fest-FDR. Datorita colaborarii extrem de bune cu cei de la Teatrul National Timisoara, am primit invitatia de a participa la spectacolele din cadrul festivalului. Oferta era extrem de variata, cu nici mai mult nici mai putin de 3 spectacole pe zi. Dar cum timpul nu imi permite atat de multa cultura, am ales cum am stiut mai bine (adica in  functie de titlu :))).

Anul acesta, tema Fest-FDR a fost identitatea si mi-a placut faptul ca piesele prezentate s-au raliat la aceasta, dar au abordat si subiecte extrem de actuale, cum ar fi situatia oamenilor din zonele de razboi, refugiatii, etica in actul artistic. Si pentru ca suntem romani si am trait foarte multi ani in comunism, bineinteles ca acest subiect a fost tratat in doua dintre piesele ce le-am vazut eu.

Fest-FDR

Arca lui Lenin

Acest spectacol cu statui vivante a fost primul pe care am decis sa il vizionez din programul Fest-FDR. S-a jucat in Piata Operei, in fata a zeci de spectatori, intentionati sau ocazionali. L-am ales pentru ca sunt foarte curioasa cu privire la tot ce tine de comunism. Probabil si pentru ca am auzit multe povesti de la ai mei si am citit si mai multe povesti in diverse romane. Cumva, acest subiect a ajuns sa ma fascineze pentru ca, in esenta ei, aceasta doctrina nu este una malefica. Adica ce rau ar putea sa vina din a-ti dori ca toti oamenii sa fie egali? Asta cauta si democratia, daca stam sa ne gandim. Doar ca in cazul comunismului practica i-a omorat (pe unii si la propriu, nu doar la figurat).

Arca lui Lenin este o fresca sociala a Uniunii Sovietice. Prin statuile alese, actorii de la teatrul Masca din Bucuresti au reusit sa ofere o imagine extrem de exacta a tipologiilor umane din acea perioada. Bineinteles ca marii conducatori au fost prezenti, Lenin si Stalin, precum si cei mai fideli servitori, intelectualii care s-au „adaptat” sistemului si, nu in ultimul rand, oamenii de rand, muncitori sau tarani, care au dus tot greul.

A fost ciudat sa ascult in Piata Operei din Timisoara sloganele comuniste si muzica specifica vremii. A fost ciudat sa vad pusa in scena o mini defilare a pionierilor, despre care am auzit doar in povestile mamei. Dar a fost o lectie pe care toti ar trebui sa ne-o asumam. Desi oamenii au tendinta sa uite extrem de usor, ororile din acea perioada se pot repeta in orice moment.

Fest-FDR

Toys: A dark fairy tale

Nu stiu ce a fost in capul meu cand am concluzionat ca ar trebui sa vad aceasta piesa pentru ca este un basm. Si chiar nu ma asteptam sa fie atat de inspaimantatoare. Dar, dupa cum a reusit Saviana Stanescu sa imi reaminteasca, de cele mai multe ori viata este departe de a fi un basm.

Toys: A dark fairy tale spune povestea doua surori despartite in copilarie. Shari a ramas sa traiasca intr-o zona de razboi si a fost martora la toate ororile acestuia. A vazut oameni explodand, a curatat cadavre, a sapat gropi comune. Clara a crescut in America, intr-o familie care i-a oferit tot ceea ce avea nevoie. Cand cele doua se revad si se redescopera, ni se arata ca oricat de stralucitoare ar fi viata unei persoane, sigur are si parti intunecate. Pana la urma, depinde de fiecare dintre noi cum alegem sa ne traim povestea si ce fel de final ii pregatim.

E greu sa va povestesc despre aceasta piesa pentru ca este mai degraba emotionala decat rationala. Mie, cel putin, mi-a atins o coarda a sufletului si nu pot decat sa ii felicit pe cei de la Fest-FDR pentru ca au decis sa o includa in programul festivalului. Probabil din acest motiv am simtit nevoia sa vorbesc despre ea imediat ce s-a terminat. Sau poate este vorba despre cele doua actrite. Julia Ubrankovics si Tunde Skovran joaca absolut delirant. Au intrat atat de bine in pielea personajelor incat, la final, nu imi venea sa cred cat de senine si de normale au iesit in fata publicului. Pareau cu totul alti oameni.

Subcarpati

A fost o surpriza sa descopar un concert Subcarpati in programul Fest-FDR. Abia dupa ce m-a lamurit Teodora ca solistul lor joaca in Hamlet am inteles de ce o trupa de underground folclor ar sprijini un festival de teatru din Timisoara.

Cert este ca duminica seara Parcul Civic a fost plin de tineri dornici sa ii asculte pe cei de la Subcarpati, iar acestia le-au oferit un spectacol de zile mari. Timp de o ora si jumatate folclorul nu a mai fost ceva ce tinea de Etno TV, ci o parte integranta a culturii urbane actuale. Iar modul in care toate acele voci cantau mai tare decat artistii iti facea pielea de gaina.

Nu as putea spune exact cand am inceput sa ascult Subcarpati. Cert este ca, intr-un timp, eram obsedata de aceasta melodie a lor. I-am vazut de 2 ori la Untold si mi se pare ca muzica lor este pur si simplu geniala. Nu o sa va spun ca imi place tot ce scot. Ar fi imposibil. Dar mesajul lor este unul orginal si imi aminteste ca nu ar trebui sa renuntam atat de usor la traditiile noastre pentru a adopta tot ce ofera lumea moderna.

Deci daca aveti prilej sa mergeti la concertele lor, nu stati pe ganduri. Veti privi folclorul cu alti ochi dupa o asemenea experienta.

Fest-FDR

To be continued…

Fest-FDR a intrat pe ultima suta de metri, iar maine voi asista la ultima piesa jucata in cadrul festivalului: (D)Efectul placebo. Apoi mai trebuie sa imi adun gandurile si o sa va povestesc si despre aceasta saptamana in care am avut parte de cultura pe paine.

Pupici!

One thought on “Fest-FDR part 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.