Am plecat!
Iarăşi am plecat de acasă.
Sunt la Stâna de vale momentan, după 18 ani şi e minunat. Abia aştept să colind mâine munţii. Sper doar ca vremea să ţină cu noi.
Am savurat fiecare centimetru de drum, chiar şi partea extrem de proastă de la Vârfurile la Beiuş.
Am văzut cei mai frumoşi nori şi nişte peisaje de-ţi tăiau răsuflarea.
Nici un pictor, oricât de talentat, nu ar putea vreodată să redea frumuseţile naturii cu 100% exactitate.
Şi în tot timpul acesta mă gâdeam la ce m-a întrebat Alexandra azi, dacă pentru mine mai are farmec fiecare excursie în condiţiile în care în majoritatea weekendurilor sunt plecată din Timişoara. I-am spus Da! din tot sufletul, pentru că mie mi-e de-a dreptul greu şi ciudat să stau în Timişoara în weekend. Parcă mă sufocă propria mea casă :)). La Sălaş clar trebuie să merg, iar uneori mai variez :P.
Totuşi, cred că am călătoriile imprimate în ADN. De-asta n-am stare să stau la casa mea. Dar cum ar putea să fie altfel când mami şi tata s-au cunoscut pe tren… în condiţiile în care locuiau la doar 7 km distanţă? Şi, ca să fie siguri că mă prinde microbul, încă de mică m-au plimbat la Sălaş şi în excursii prin ţară.
În condiţiile astea, cum să nu iubesc călătoriile? Parcă nimic nu e mai frumos decât să mă urc în maşină şi să ştiu că pentru câteva zile schimb peisajul…
Distracţie plăcută şi ai grijă! 🙂
:)) Acum inteleg de ce ador sa ma plimb pe jos prin oras, de ce refuz autobuzul sau orice alta masina. :)) Parintii mei s-au cunoscut in timp ce se plimbau prin oras. :))
Distractie placuta. Abia astept sa fie vremea frumoasa sa facem si noi un traseu…:D
Unde va ganditi sa mergeti?