Nu, nu am primit un pumn, deși cred că ar fi fost mai ușor de suportat.
Chestia e că în ultima vreme, ori de câte ori sunt supărată sau nervoasă sau stresată, mi se duc toate sentimentele direct în stomac. Și, din păcate, nu la modul pozitiv în care stau cu ciocolata sub nas până îmi trece supărarea (I wish!!!).
Toate emoțiile negative mi se adună și mi-e rău și nu pot să mănânc nimic și singurul gând care-mi trece prin cap e cât de supărată ar trebui să fiu ca să mor efectiv de foame? :))) Stupid, right? :)))
Oricum… am ajuns la concluzia că nu sunt sigură că dragostea trece prin stomac, dar nervii sigur o fac (cel puțin la mine). Singura mea întrebare e de ce nu au nevoie de ciocolată? De fapt, de ce resping ciocolata cu desăvârșire? Ce le-a făcut lor? :))
Nici eu nu pot sa mananc atunci cand iritata sau stresata, cand astept ceva….Dar nu mi-e rau si nu ma doare ceva anume. Insa am senzatia de strangere “interioara”
Si da, nici ciocolata nu merge atunci. De altfel sunt -mare fan ciocolata! 🙂