Astăzi vroiam să scriu despre cu totul altceva, da, după ce am citit un articol absolut minunat al Aurorei Martin (il găsiți aici), am hotărât să urmez îndemnul de la sfârșitul acestuia și să vă vorbesc despre Tony Rădulescu.
Tony Rădulescu era un român ce trăia în America. Era o persoană care și-a devotat viața menținerii ordinii, atât în timpul în care a activat în armata americană, cât și ca membru al poliției statale a statului Washington.
Tony a fost ucis în timpul serviciului, de un tânăr infractor pe care, absolut întâmplător, l-a oprit pe autostradă. După săvârșirea faptei, acesta s-a sinucis, însă răul era deja făcut.
Statul american l-a comemorat pe Tony cu toate onorurile. Steagurile au fost coborâte în bernă, iar sicriul său a fost acoperit de un steag american uriaș, care a fost apoi predat familiei. Sute de oameni au participat la slujba de înmormântare a acestui erou.
Totuși, informațiile care au survenit în presa românească despre Tony Rădulescu au fost minime. Un articol aruncat pe ici pe colo.
Un asemenea om, un exemplu demn de urmat, chiar dacă nu a trăit în țara noastră, nu ar trebui amintit de către patria sa mamă? Nu ar trebui ca noi să știm că sunt și români cu care ne putem mândri? De ce despre toți infractorii și scursurile (îmi scuzați expresia) se scriu mii și mii de articole și se difuzează sute de materiale la televizor? De ce nu-i putem onora pe cei care merită?
Poate că nu e cel mai lazy little sunday post, dar cred că e datoria mea, după ce am citit articolul de la care am pornit, să vorbesc despre Tony, să vă îndemn pe fiecare să spuneți o rugăciune pentru acesta și să-i spuneți povestea mai departe.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!!!
