Centenar la Alba Iulia

1 decembrie

Având în vedere că tata este militar, plec de la premiza că am văzut măcar o paradă atunci când eram mică. Cred că îmi și amintesc, vag, o depunere de coroane la Monumentul Eroului Necunoscut din Timișoara. Dar a fost nevoie de Centenar, ca să ajung la Alba Iulia de sărbătoarea Marii Uniri. Și sincer vă spun că va fi nevoie de următorul Centenar ca să revin la Alba Iulia de 1 decembrie.

Cu Waze înainte marș!

Am plecat destul de târziu pentru că tot ce doream era să vedem parada militară. Aceasta era programată la ora 15:30, deci de ce ne-am fi grăbit? Așa prindem și drumul mai liber, ne-am spus ca și încurajare. Doar că, în momentul în care am dat să ieșim de pe autostradă, blocaj! Și cum am mai stat la o coadă din asta când mergeam la Untold acum vreo 2-3 ani, 14 km făcuți în 90 de minute nu era exact ce îmi doream într-o zi de sâmbătă. Așa că am urmat calea Waze-ului și am învățat ceva.

Waze este o aplicație foarte deșteaptă. Întotdeauna găsește drumul cel mai liber. Doar că nu te avertizează că drumul ăsta s-ar putea să fie puțin mai dificil. Și așa ajungi să pe plimbi pe câmpurile patriei, pe un drum suficient de lat pentru o mașină, pe care cel mai probabil circulă doar tractoare, altfel nu se explică toate gropile, cu un Mitsubishi în spate, care tot încearcă să te depășească. Mergi încet, pentru că nu vrei să rămâi acolo definitiv, dar măcar te deplasezi, nu? Și în jumate de oră, ești la destinație. Ce dacă ai ocolit vreo 20 de kilometri? Consumul e 6, nu 18 :))).

Ce am învățat? Ascultă de Waze, el știe mai bine. Și când îți spune că ajungi în 30 de minute, crede-l pe cuvânt!

1 decembrie

Organizare militară

Știam deja că nu vom avea voie să intrăm în Alba în oraș, dar nu mă așteptam să fie chiar atât de bine organizați. Oriunde exista o cale de acces în oraș, exista și poliție. Îți arătau că nu poți să intri și te direcționau spre cea mai apropiată parcare. Iar de acolo, autobuze care circulau regulat veneau și te luau și te duceau direct în centru, pentru prețul modic de 2,5 lei. Ce ai putea cere mai mult?

Din păcate, organizarea cam aici se termina. Pentru că în oraș era ușor haos, jumate din oamenii de pe pământ și un frig de înghețau pietrele. Dar stați că am luat-o cam repede cu povestea.

1 decembrie

Cetatea blocată

Am ajuns pe la 1 în oraș, hai 1 jumate, considerând că avem timp suficient să facem și o vizită în cetate, până începe parada. Doar că, surpriză, ca să ajungi în cetate, cel puțin din partea în care eram noi, aveai o unică opțiune: un pod strâmt, unde coada era kilometrică, oamenii ca sardelele și nimeni nu știa exact ce se întâmplă. La cât chef avem noi de stat la coadă în general, vă dați seama că am zis pas cu viteza luminii. Și am preferat să ne plimbăm prin exterior, să admirăm bastionul și să vedem ce avea de oferit târgul.

Ne-a luat ceva să coborâm, iar ceea ce am găsit a fost, sincer, dezamăgitor. Prea multe chinezării, steaguri peste tot, mâncare relativ puțină și totul la supra preț. Am dat 15 lei pe un colac secuiesc. Vă dați seama? Niciodată nu am plătit 15 lei pe așa ceva. Nici măcar în străinătate, când am cumpărat chestii de genul ăsta, nu am plătit atât. Unde era poliția economică? Unde era ANAF-ul?

1 decembrie

În schimb, am cumpărat un cașcaval absolut divin de la un nene. Nici nu știu din ce zonă a țării spunea că e. Dar mi-a plăcut la nebunie. Și în timp ce îl savuram săptămâna asta, mă tot întrebam de ce nu găsim mai ușor produse de genul acesta? Nu am nimic cu ce se vinde în supermarketuri, dar, sincer vorbind acum, produsele românești pe care le găsești în marile supermarketuri sunt cam aceleași și nu tot timpul minunate. Iar noi avem atât de multe de oferit…

Să trecem peste!

Mi se pare că articolul acesta va aveam multe momente de genul :))). Să nu vă speriați. Iar dacă vreți să continuăm orice discuție las în pom, vă aștept în comentarii :D.

Parada militară

Ce mi-a plăcut la această zi a fost că totul s-a desfășurat conform programului. La ora X trebuia să înceapă ceva, păi începea! Aici e armată! Așa că la 15:30 a început parada. Nu că eu aș fi văzut mare lucru. Pentru că erau atât de mulți oameni, încât nu am avut cum să ajung într-o zonă în care să văd ceva bine. Mă ridicam într-una pe vârfuri, mai vedeam prin ecranele telefoanelor pentru că evident că toată lumea ridica mâna să înregistreze. Măcar eu am o scuză: blogul. Ei de ce făceau asta? Cred că singura mea șansă era să mă urc și eu într-un copac, cum au făcut 2 bărbați, care stăteau practic la lojă :))).

Nu am înțeles de ce nu au avut niște ecrane mari, pe care să poți vedea parada. Sau de ce nu au construit ceva tribune. Și nu am înțeles de ce nu le-am mers sonorizarea. Eu habar nu aveam cine defilează pe acolo.

1 decembrie

Cu toate acestea, mi-au plăcut mult mașinăriile militare. Nu știu dacă mă simt mai în siguranță în România, dar măcar avem și noi câte ceva. Iar unele dintre ele arată SF de-a dreptul. Și mi-au plăcut avioanele și elicopterele. Nu mă așteptam la o parte aviatică inclusă în paradă, însă a fost o surpriză minunată.

Ce nu mi-a plăcut a fost atitudinea oamenilor, mai ales atunci când au huiduit jandarmii. Știu, mitingul din vară, incidente, diaspora, toate cele. Dar să fim serioși. Nu oamenii care au defilat la Alba Iulia au bătut oameni în București. Adică… șansele sunt minimale. Și mă îndoiesc profund că oamenii care au huiduit la Alba Iulia au fost în vară la București. Câți dintre ei să fi fost? Sincer acum? Deci reacția asta nu avea nici un scop. A fost răutate gratuită.

1 decembrie

Dar să trecem și peste asta.

Înotul împotriva curentului

Când s-a terminat parada militară, noi am vrut să mergem spre autobuz, ca să ajungem la mașină și apoi acasă. Ei bine, aici treaba a devenit complicată. Pentru că nimeni nu știa ce are de făcut. Jandarmii erau confuzi. Nu au dirijat nici cum multimea. Oamenii păreau nebuni, împingându-se și îmbrâncindu-se din toate părțile, confuzia pusese stăpânire pe mulțime. Pe mine m-a apucat o ușoară stare de panică și claustrofobie. Îmi murise și telefonul. Și totul era ca scena aia din Lion King în care Mufasa moare călcat de bizoni… sau ce îl calcă pe el. Doar că eu nu sunt chiar Mufasa. Și mai dau din coate la nevoie. Așa că am reușit, cu chiu, cu vai, să ies la liman.

Totuși, această experiență mi-a reamintit:

  1. cât este de puternică mulțimea
  2. cât de nepăsători și egoiști sunt oamenii
  3. că uneori trebuie să mergi cu turma, chiar dacă nu îți place
  4. că trebuie să lupți pentru a ajunge unde vrei

1 decembrie

Planuri de viitor

Clar nu am nici o intenție să mai merg la Alba Iulia de 1 decembrie. Nu pot spune că a fost o experiență urâtă, pentru că m-am distrat. Doar că a fost o experiență pe care nu doresc să o repet :))). Dar este o experiență pe care vă recomand să o încercați. Poate va fi pe placul vostru, chiar dacă nu a fost pe al meu. Și vă recomand să vizitați Alba Iulia. Este un oraș frumos, care merită măcar un city break :D.

Cât despre 1 decembrie, cred că viitorul sună în limbi străine pentru această dată :))).

Voi ce ați făcut de Centenar?

Untold 2018

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.