Nu pot sa spun ca sunt cea mai fericita sa fiu la Timisoara inainte de Craciun, in conditiile in care inainte (in vremurile preistorice :)))) stateam bine-merci la Salas cate 2-3 saptamani, dar asta este. Am crescut, am carnet, nu ma mai pot ascunde dupa deget.
Din fericire, ziua Nicoletei a venit la fix ca sa imi mai alunge din suparare – nimic nu spune mai bine Fericireeeee!!!! decat prajitura cu ciocolata si Cola :))). Bine ca se pricepe la bucatarie pentru ca altfel era vai de noi :)). Va recomand din suflet prajiturile ei :D. Noi ii tot spunem sa se apuce de afaceri, dar nu vrea sa ne asculte.
Deci, Nico, iti doresc viata lunga la cratita pentru ca prajiturile iti ies minunat.
Pupici!
