Astăzi am din nou o problemă cu vremea. 
Deși știam că o să fie mai rece, creierul meu a refuzat sa proceseze informația până la capăt și, de dimineață, am plecat la lucru cu pantaloni până la gleznă și teniși. Astfel, o porțiune din piciorul meu a fost toată ziua descoperită, deci mi-a fost congelată toată ziua.
În momentul în care am ajuns acasă mi-am luat direct șosetele de lână în picioare. Exact cum am făcut toată iarna. Și i-am mulțumit lui Dumnezeu că nu a trebuit să le caut prin cine știe ce cutie.
Învățându-mă minte foarte repede, pe la 5, când am plecat de acasă pentru a mă întâlni cu Adriana, m-am îmbrăcat cam ca și pentru o expediție la Pol. Mi-am luat în picioare o pereche de șosete groase, super pufoase și cizmele, pantaloni lungi, un pulover și peste geaca de toamă/iarnă. Am luat foarte serios în cosiderare să îmi iau și o căciulă, dar am zis că ar fi totuși cazul să nu exagerez.
Totuși, în timp ce bătea vântul cu putere prin Timișoara și mă uitam la toți oamenii super subțire îmbrăcați, m-am felicitat pentru alegerea mea. Ce dacă păream un fel de eschimos? Măcar îmi era bine și cald!
Voi cum vă mai împăcați cu vremea noastră minunată?
