A Facebook lovestory (3) – Cununia civila

Am decis sa facem cununia civila in alta zi decat nunta propriu-zisa pentru ca ni se parea mult mai simplu. De ce sa ne batem capul in ziua aceea cu inca un popas si inca o ceremonie? Mai bine stam toti relaxati, fara sa se gandeasca nimeni ca Andra sigur nu va termina cu pregatirile la timp :)))). Asa ca, dupa aproape 3 ani de relatie, multe planuri, liste peste liste, zile extenuante la cumparaturi si mult, mult stres, a venit ziua cea mare in care am devenit sot si sotie.

Pregatirile

Cel mai dificil la tot procesul de organizare a fost sa stabilim lista de invitati. Noi voiam ceva cat mai restrans, pentru ca urmeaza si nunta propriu-zisa, deci ce rost avea sa ne lungim? Asa ca am avut alaturi doar persoane foarte apropiate, in cea mai mare parte familia si cativa prieteni buni. Mai putini decat ar fi vrut, dar asa este cand pui cununia civila inaintea zilelor libere de 1 mai :))).

Rochia a fost o problema floare la ureche. Stiam cum voiam sa arate si mi-a facut-o perfect Larisa Kius. Parul mi l-a facut Adriana, perfect ca intotdeauna. Tinuta lui Flavius a fost ceva mai complicat de pus cap la cap. Tortul stiam cum il vrem, desi nu pot spune ca am fost 100% multumita de decor. Sampania am ales-o dupa culoare si tara de provenienta. Era roz, italiana si se numea Pink Moscato. Am luat-o de la Carrefour si a fost geniala. Mami mi-a comandat buchetul dupa bunul plac si preferintele mele cunoscute in prealabil.

Totul pare super simplu, nu?

Ei bine…

Emotiile

Cand am ajuns la Primarie la Giroc, unde trebuia sa aiba loc evenimentul, credeam ca sunt super zen. Apoi lumea a inceput sa intarzie. Au curs cateva lacrimi.. Parca timpul se dilata ciudat. Si eu nu imi mai gaseam starea nicaieri. Mergeam de la unii la altii si incercam sa fac conversatie, dar nu eram atenta deloc la ce vorbeau oamenii.

Sa spun ca am avut emotii ar fi atat de putin incat nici nu ar avea cum sa descrie ce simteam. Eram atat de fericita, dar atat de stresata, incat acum, privind in urma, inca mai am un gol in stomac. Iar in momentul in care toate s-au asezat, iar noi am ajuns in fata ofiterului starii civile, imi tremura buchetul in mana. De ce, nu as putea sa va spun. Pentru ca stiu ca Flavius ma iubeste enorm de mult. Eu pe el la fel, deci ce ar fi putut merge prost?

Dar emotiile din ziua aia… nu am cum sa le descriu. Parca plutesti. Parca esti undeva intr-o alta lume. Habar nu am. Cert este ca niciodata nu am mai trait asa ceva. Si nici nu vreau sa ma gandesc acum la nunta propriu-zisa. Cred ca atunci chiar va trebui sa iau pastile :))).

Paradoxul fotografic

Partea cea mai dificila a zilei a fost sa facem poze cu toata lumea. Deci la un moment dat mi se parea ca nu stiu cum sa mai zambesc :))). Inca nu am vazut pozele cu familia, dar ceva imi spune ca in jumate din ele ma stramb ingrozitor :))). Deci nu pot sa imi dau seama cum voi face poze in ziua nuntii cu toti oamenii care vor dori acest lucru. Sper sa le placa selfie-urile. Asa macar ma vad in ecran inainte sa raman pentru posteritate in telefonul cuiva :)))).

In schimb, in momentul in care am mers sa fac poze numai cu Flavius, m-am relaxat complet si m-am mai si distrat maxim. La asta a contribuit foarte mult si vibeul super fain al lui Catalin si al Madalinei. Ei sunt fotografii nostri si nu puteam nimeri o pereche mai buna. Am glumit, am ras si am facut cele mai frumoase poze. Adica mami a zis ca ne face direct album :)))). Atat a fost de impresionata de rezultat.

Si nu am de ce sa rad. Pentru ca are perfecta dreptate. Pozele acestea merita un album. Pentru ca lentila Photopya a reusit sa surprinda perfect iubirea dintre noi. Pana si pe Flavius au reusit sa il struneasca intr-ale modelingului. Deci ce as fi putut cere mai mult?

Happily ever after

Cu cele 5000 de grade Celsius, mancare buna, limonada buna, un peisaj minunat pentru poze si un zambet de la un colt la altul al gurii, ziua cununiei civile a trecut la fel de repede cum a venit. Inca nu imi vine sa cred ca am devenit o doamna. Dar sa stiti ca 2 zile chiar m-am imbracat ca atare :))). Apoi mi-a trecut. Avem noi placheta, dar suntem tot Andra si Flavius. Ne iubim la fel de mult, ne tachinam cand este cazul si nu va pot spune mai multe pentru ca este inca devreme :)))).

Nu mai spun nimic despre cererile de nepoti, ci va las cu poza mea preferata. Si va asigur ca alaturi de persoana potrivita, fiecare zi este cea mai fericita zi din viata. Doar ca unele sunt cu sclipici, artificii si extra fluturi in stomac :D.