Sunt sigură că toți dintre voi, trecuți de gimnaziu, ați citit Baltagul și aveți habar de Vitoria Lipan.
Eu eram sigură că am depășit-o și speram că până o să am eu copii o să o scoată din programă sau nu o să aibă ei nevoie de ajutorul meu :D. Nu că nu mi-a plăcut de ea doar că… mi-a ajuns când am făcut eu Baltagul, mai ales că asta mi-a căzut și la capacitate.
Dar soarta (și da, sunt una din ăia care cred în soartă) nu a vrut să fie așa. Și presupun că a fost greșeala mea pentru că era clar că și Alina o să facă tot Baltagul. Așa că, welcome back, Vitoria Lipan!!! Nu-mi era dor de tine 😀 :)).
Partea bună e că lucrurile bine învățate nu se uită niciodată. Și eu am învățat Baltagul, nu glumă :)). Iar în materie de scris, mai ales când știu despre ce, totul e easy peasy :D. Bine că măcar nu a trebuit să scriu toată caracterizarea, doar să fac mici ajustări :D.
Ceea ce mă întreb acum e ținut caietele din… totdeauna? :))) Mare greșeală!!!!
Voi ce vă amintiți de Vitoria Lipan?
:))sunt uimita
pai?
De Vitoria Lipan nu scapi, clar :)). Si pe mine inca ma bantuie.