Uneori invidiez oamenii pentru care muncile fizice sunt atât de ușoare, iar prin munci fizice nu înțeleg căratul molozului. Mă refer la croitorie, tricotat, construit de mobilă și tot ce mai înseamnă do it your self (fă-o singur), inclusiv zugrăvit.
Eu, ca să nu fiu rea cu mine, aș putea spune că nu mă prea pricep. Aș putea să dau vina pe gentică, dar așa minți. Mami știe să lucreze la mașina de cusut (nu e ea mare designer, dar se descurcă) și să tricoteze (la asta chiar se descurcă super bine). Tata… mai puțin… să zicem că el are mai mult viziunea :)).
Eu… like father like daughter… am idei o grămadă și aș face 1000 de chestii, dar practica mă omoară. Nu se leagă de mine unele chestii nici cum. Poate nici nu mă străduiesc suficient, dar până la urmă ce contează mai mult? Munca sau talentul?
