Cred că am avut cea mai rea noapte din ultima… lună… nici nu mai știu de când nu am mai dormit atât de rău.
Știți cum e când simțiți că vă e somn, totul e propice pentru somn, nu se aud zgomote suspecte, nu e nici un fel de bec tâmpit, căscați de zici că nu-i adevărat, dar, cumva, somnul refuză să vină? Vă răsuciți în pat de pe o parte pe alta, de parcă dacă străbateți patu’ de 3 ori prin răsucire ați putea să-l faceți cumva altfel și somnul să vină. Iar după ce, într-un final adormiți, după ceea ce pare clar o eternitate, vă treziți la 6 dimineața, fără să fie necesar, pentru că o melodie tâmpită vă răsună în creier și cumva e mai puternică decât dacă ați porni MTV la maxim.
Dacă vreodată ați pățit din astea, îmi pare rău de voi, dacă nu din alt motiv, pentru că am trecut prin asta aseară, cel mai recent, și e absolut îngrozitor. Dar având în vedere ce săptămână mă așteaptă, ar trebui să mă obișnuiesc cu genul acesta de nopți, foarte frecvent de altfel când sunt stresată. Ce face dizertația din om…
