Când mami m-a întrebat dacă vreau să văd varianta modernă a piesei O scrisoare pierdută, nu am stat pe gânduri. În primul rând pentru că îmi place Caragiale, în al doilea rând pentru că vroiam să văd cum putea cineva să îl adapteze la zilele noastre.
Vreau să vă spun că am fost foarte plăcut impresionată de ceea ce am văzut. Personajele nu mai aveau nimic de-a face cu interpretarea clasică. Trahanache mi s-a părut cel mai tare. Era genul acela de tânăr bătrân, absolut fără nici o idee de ce se întâmplă în jurul lui, obsedat doar de funcție și politică. Zoe este… above and beyond. Este cochetă, la modul… ăla, da :))). Nu îl pot menționa pentru că mami m-ar strânge de gât :P, dar înțelegeți voi. Și dacă o să vedeți piesa, o să înțelegeți și de ce. Tipătescu m-a făcut să mă gândesc la Johnny Bravo. Cațavencu este de-a dreptul scary. Nu mi-a plăcut deloc cetățeanul turmentat, iar Farfuridi și Brânzovenescu erau prea funny :))).
Mi-au plăcut la nebunie costumele. Ținutele lui Zoe au fost super tari. Costumele bărbaților mi-au plăcut și ele foarte mult. Aș fi vrut să am mai multe poze ca să vă dați și voi seama cam cum era atmosfera. Poate de la saună ar fi fost o chestie (da, aveau saună :)))). Oricum, trebuie să le mulțumesc celor de la Teatrul Național și pentru aceste poze. Au fost foarte drăguți să mi le trimită :D.
Nu are rost să vă spun despre ce este vorba în piesă pentru că vorbim despre O scrisoare pierdută. Toată lumea ar trebui să o știe. Și dacă nu o știți, ar fi cazul să puneți mâna pe o carte (nu, nu sunt rea, doar realistă!).
Ideea este următoarea: Caragiale este la fel de actual ca și acum 100 de ani. Societatea noastră este la fel de coruptă. Jocurile de culise sunt la fel de prezente. Oamenii în general aleg să vadă doar ce vor ei (cum face Trahanache). Prea multe femei aleg varianta ușoară când vine vorba despre căsătorie (adică pe cineva care le poate asigura comfortul financiar), după care își dau seama că au nevoie de mai mult și își găsesc un Tipătescu. Iar când vine vorba despre trădare, știți cum e: Trădare să fie, dar să știm și noi!
Deci mergeți la teatru. Nu ratați piesa asta pentru că nu o să vă pară rău!
