Nu sunt sigură că nu am mai scris asta la un moment dat, dar mă aflu, again, in acel moment al vieții mele în care mami este la Sălaș, iar eu sunt mami în casă. Și să știți că este foarte greu. Încep să înțeleg de ce nu prea mai vrea să facă nimic atunci când ajung eu acasă. Și să mă gândesc la posibilitatea de a-mi angaja o menajeră atunci când mă mut la casa mea :))).
Bine, poate o să am parte totuși de un bărbat care să mă și ajute (momentan, astrele par să încline în direcția asta :D) și atunci o să am timp pentru viață, nu o să trebuiască să mă îngrop în trei tone de vase, mâncare, haine și aspiratoare/mături/cârpe de praf.
Până atunci, însă am foarte multă treabă. Am multe de scris. Trebuie să mai fac și ordine. Și vreau neapărat să termin o carte. Este absolut obligatoriu!
În rest… sunt depresivă pentru că nu sunt acasă, pentru că vin Paștile și eu nu o să vopsesc ouă, ci o să butonez tastatura. Nu îmi vine să cred că merg abia vineri seara acasă. Și, ca să fie totul mai horror, stau doar până luni. Sărbătorile sunt așa deprimante când ești mare…
Voi ce mai faceți?
Pai exista masina de spalat vase, haine si asa mai departe 😀
Marius, eram putin mai dramatica :D, dar oricum nici masina de vase, nici cea de spalat nu isi pun singure in ele vasele, respectiv hainele, nici nu le scot 😀