Dacă înainte eram sceptică în ceea ce privește Poliția Română, sentimentele mele s-au degradat considerabil astăzi, într-o minunată zi de 2 martie.
Totul a început de dimineață când Alexandra a ajuns la birou plângând pentru că i-a fost furat telefonul în tramvai. După ce s-a mai liniștit, am decis să mergem la poliție ca să depună plângere și să vedem dacă nu îi poate fi găsit telefonul pentru că era totuși Galaxy S3, deci poate fi urmărit prin GPS.
Așa am ajuns, pentru prima oară în viața mea, la Secția 2. Habar nu aveam unde trebuie să mergem, iar aceasta era cea mai apoape de casa Alexandrei. Acolo am fost întâmpinate de un ofițer foarte ciufut care ne-a spus ca nu ei se ocupa, dar ne-a inmanat o foaie alba si a zis sa dam o declarație. Evident că ne uitam una la alta ca la poster pentru că nici una nu a mai fost într-o asemenea situație, moment în care a început să ne spună, cu țârâita, cam ce ar trebui să scriem. Restul, ne-am cam dat noi seama din mers.
Bun.
Am ajuns înapoi la lucru, am muncit vreo două ore, iar pe la 12 jumate, mă cheamă un tip afară fiindcă mi-a fost lovită mașina. Cum era în fața eu am zis că sigur s-a agățat de oglindă și nu e nici un stres. Când colo, un cretin ieșit din parcare s-a băgat direct cu fundul în fața mașinii și a spart radiatorul, după care a părăsit locul accidentului. Tipul care m-a chemat era doar un biet martor, hotărât să facă dreptate, dar care nu a văzut tot numărul de înmatriculare al vinovatului, din păcate.
Așa că, după un apel la 112, deloc convingător, pe la 3 m-am dus, pentru a doua oară într-o singură zi și în toată viața mea, la poliție. De data aceasta, destinația a fost Poliția Rutieră, unde era coadă, cald și miroasea oribil. Am așteptat linistită, nu vă faceți griji, iar când am ajuns la ghișeu și mi-am spus păsul, mi-am amintit unde trăiesc. Pentru că nici măcar nu am putut să depun o plângere deoarece nu aveam decât un număr de înmatriculare incomplet, iar ofițerul mi-a spus foarte clar că nu are rost să depun nici o plângere. De fapt, cuvintele lui exacte, pe care nu cred că o să mi le scot prea curând din cap, au fost:
Domnișoară, știi câte mașini cu semnalmentele pe care mi le-ai dat dumneatale există în oraș? Crezi că noi putem să le verificăm pe toate?
Am rămas mască în momentul în care am auzit asta. Am vrut să îi spun că nu știu câte mașini există pentru că nu lucrez la registrul auto și da, cred că le pot verifica pe toate pentru că sunt Poliția, asta ar trebui să facă. În schimb, am stat acolo și am spus ca fraiera că trebuie să poată face ceva. La care el s-a uitat apatic la poza cu mașina pe care i-o arătam și mi-a zis că dacă e numai atât să mă duc să îmi cumpăr alt radiator și să las lucrurile așa pentru că ei oricum nu au ce face.
Minunat!
Acum stau 2 zile fără mașină, pentru că e deja în service și să rog să fie gata ca să pot merge sâmbătă la Ineu la nuntă.
Voi ce ați mai făcut?
P.S. Timișoreni, aveți mare grijă în tramvai pentru că e raiul hoților de buzunare.
