Peste mine octombrie vine ca o avalanșă. Parcă nu am avut destulă vacanță.
Mă enervează frigul și nu aș pleca nici în ruptul capului de la Hațeg. Aici sunt așa pierdută în timp și spațiu. Nu pentru că nu aș avea activitate… pur și simplu activitatea mea de aici e.. altfel. Viața aici e altfel… altfel decât la Timișoara. Viața aici mi se pare mai simplă, mai nush… mai calmă… chiar dacă mă mai ciondrănesc cu Alina sau cu Marinel.
Aici nici măcar la televizor nu mă uit.
Eram acum vreo 2 zile cu Alina la Go și erau știri la unul dintre televizoare și era ceva cu Blaga și demisie și nush ce… și eu era… „Ce?”. Aici nici măcar nu am habar ce se mai petrece în lume, în România. În Timișoara știam toate știrile, tot ce mișca. Acum… viața mea e lipsită de politică.
A fost așa scurtă vacanța. Nici nu știu unde s-a dus. Probabil pentru că m-am plimbat așa mult. Iar acum trebuie să-mi strâng toate și să mă întorc la orășelul meu de baștină, cu destul de puțină tragere de inimă, dar și cu ceva planuri. Pentru că asta e, trebuie să le luăm pe toate, cu bune și cu rele și să ne descurcăm, nu?
When life gives you lemones make lemonade 😛
