Stau în casă, protejată de căldura de afară și mă uit la televizor. Mă uit la bieții oameni care protestează în fața Palatului Parlamentului. Mă gândesc la părinții mei, care sunt bugetari și riscă să rămână cu salarii mult mai mici. Mă gândesc la ce ne așteaptă la iarnă și mă ia groaza pentru că nu știu ce o să facem când o să trebuiască să plătim câte 4-5 milioane întreținerea (poate mai mult). Atunci ce o să facem? Ce o să mâncăm? La ce o să renunțăm?
Până acum stăteam în lumea mea mică, până la urmă, protejată și nu îmi păsa de nimic. Dar mai am câteva zile până pot să mă ascund iarăși. Mai am câteva zile până mă pot proteja măcar emoțional de toate turbulențele acestea. Și când visez la ele, îmi dau seama că eu o să mă ascund frumos ca struțul, dar situația nu o să se schimbe.
Măsurile prevăzute de Guvern au toate șansele să ne omoare literalmente. Asta în condițiile în care rezerva valutară a României a crescut cu 8 miliarde de euro. Ei se îmbogățesc, iar noi răbdăm. Și nu putem face mai nimic pentru a-i opri. Putem doar să ne rugăm să le dea domnilor parlamentari Dumnezeu gândul bun și să voteze moțiunea de cenzură și să asculte părerile altor persoane pentru măsuri anti-criză.
