Am o durere de cap înfiorătoare şi senzaţia că duc lumea pe umeri, deşi, de când am aflat că la mătuşa Cătuţa (very old) s-a mutat esofagul pe undeva prin gât, încerc să nu stau cocoşată cum aveam bunul obicei înainte.
Nu îmi amintesc de vreo săptămână care să mi se fi părut mai lungă sau mai grea. Dar eu de obicei dau delete la amintirile neplăcute (dacă nu au ceva amuzant în ele :P), deci nu pot spune cu siguranţă că nu a mai fost alta.
Întoarcerea la Timişoara a fost cel puţin brutală. De la somn, mâncat, citit şi… cam atât, trecerea la 8 ore de muncă şi 7 ore de somn nu e tocmai plăcută, cu atât mai puţin cu cât în celelalte 9 ore ale zilei nu recuperezi nici cum din odihnă. Şi cum nu am revenit nici la un program mai Andra friendly, cum mă aşteptam de fapt, lovitura a fost de 2 ori mai grea.
Acum însă este vineri. Minunata, mult-iubita vineri!
Şi am terminat cu munca. Deci mă aşteaptă 2 zile (plus câteva ore) de leneveală 100%. Singura treabă pe care am prevăzut-o e să fac ordine în cercei. După ce termin cu treaba o să vă explic de ce a fost necesară această activitate şi cât de mult a durat ea.
Voi ce planuri aveţi pentru weekend?
P.S. Acum am descoperit de ce m-a durut capul zilele astea: a fost explozie solară. Parcă văd că mai scoate careva un sfârşit al lumii din pălărie :))).
eu am avut concediu din 22 decembrie pâna pe 7 ianuarie si deci am reînceput serviciu marti… Si pentru mine a fost cumplita prima zi, dar… miercuri deja nu doar ca am fost 9 ore la lucru, direct de la serviciu am fost si doua ore la sport! si am repetat figura si vineri… Am constatat ca daca esti activ, uiti cat de obosit si fara chef esti :)))
In weekend am despodobit pomul si am adunat decoratiunile din jurul casei si din casa… Ne-a ocupat toata ziua de sambata! Duminica am stat la tv si am admirat ce frumoasa si curata e casa 😉