Deja sunt alergică la întrebarea asta… şi la privirile cu subînţeles… şi la aluziile despre nepoţi. Nu mai suport.
Da, mami m-a făcut pe mine la 22 de ani, dar eu nu sunt mami.
Da, planul era să am deja primul meu copil, dar planul nu a ieşit.
Îmi tot spune toată lumea că deja am 26 de ani. Că ar trebui să mă gândesc să mă aşez la casa mea, să-mi găsesc un băiat bun şi alea alea, dar nimeni nu ia în considerare că eu, în esenţa mea, încă sunt o imatură. Da, îndeplinesc foarte bine sarcinile, dar asta nu înseamnă că am atins punctul necesar pentru a avea grijă permanentă de un copil… sau de încă un om for that matter.
Eu fac acum unele chestii pe care ar fi trebuit să le fac la 17, când eram prea preocupată să fiu cuminte şi perfectă şi să îmi fac toate temele. Dar viaţa are de fapt ritmul ei şi trebuie să treci prin toate etapele.
Deci… eu când mă mărit? Probabil când o să-mi vină timpul. Pentru că aş putea spune că sunt prea pretenţioasă sau că visez eu la cai verzi pe pereţi şi Feţi-Frumoşi pe cai albi, dar adevărul e că nu mă simt deloc pregătită pentru măritat…
Voi cum staţi la capitolul acesta?
:)) Sa adaugam la intrebarea ta si ,, Cunosc eu un baiat bun .Nu vrei sa iti fac cunostiinta cu el?”
si…intreb si eu ceva, cu ce va ajuta pe voi fetele o hartie? credeti ca un contract te leaga mai mult?!
:))) Ely, mami a depasit momentul in care imi cauta ea iubit. s-a lamurit :)).
Si nu e vorba de hartie. eu una m-as marita mai mult pentru rochie si petrecere :))).
Ei bine, eu am 25 de ani insa nu ma gandesc inca la maritis. Mi-am propus o serie de lucruri alaturi de el si abia dupa vom face totul legal.