Luna asta a fost atât de haotică, încât azi nu pot decât să împărtăşesc cu voi câteva dintre întrebările pe care mi le-am pus zilele astea (unele destul de stupide, dar sper să treceţi peste acest aspect :D).
Cum pot unii bărbaţi să plimbe căţei din ăia miniaturali? Mie mi se pare că e semnul clar că respectivul e sub papuc… sau cu înclinaţii de cealaltă parte :D.
De ce a luat Noe în el pe arcă şi toate gângăniile posibile şi imposibile? Ţânţari, molii, muşte… care e rolul lor?
Unele femei pur şi simplu nu se uită în oglindă când ies din casă? Pentru că mi se pare puţin exagerat să mergi în parcul copiilor la 25 de grade, îmbrăcată în piele (mas o menos) şi cu botine cu toc cui de 12 cm.
În condiţiile în care, în decurs de o săptămână am trecut de la o maximă de 10 grade la una de 30… chiar nu ar trebui să ne facem griji în privinţa încălzirii globale?
De ce timpul trece chinuitor de repede când te plictiseşti, iar când te distrezi sau vrei să faci tot felul de chestii, nici nu-ţi dai seama unde s-au dus orele… lunile… basicly anii :)))?
De ce găsesc aşa de greu timp pentru mine?
De ce atunci când nu am chef de cineva, persoana respectivă nu mă lasă în pace sub nici o formă?
Ştiu… azi sunt ciudată… dar la un moment dat îmi era atât de cald în birou încât îmi venea să îmi arunc scaunul pe geam şi să urlu. Din fericire, sunt strong, nu am avut nici o cădere nervoasă şi într-un final apoteotic s-a făcut 3 jumate.
Acum nu mai pot sta să vă împărtăşesc din întrebările mele pentru că trebuie să merg la un concert. Iar despre toate chestiile… semi-culturale pe care le-am făcut în ultimele 2 săptămâni… sper să vă spun mâine :)).
O vineri faină!
P.S. Mi-am făcut testul şi la creier am 22 de ani :)).
