Filmul acesta m-a convins că unele cărţi nu ar trebui făcute niciodată filme, mai ales dacă plănuieşti să mai schimbi si sfârşitul.
Acum ceva timp vă povesteam despre Doisprezece şi cât de mult mi-a plăcut (aici). Ei, acum o să vă spun despre filmul realizat după această carte.
Ideea e cam aceeaşi: adolescenţii bogaţi din New York şi lumea lor strălucitoare, dar goală, bântuită de fantomele drogurilor, superficialităţii, lipsei iubirii etc. În apele acestea se scaldă White Mike, devenit dealer de droguri după moartea mamei sale. La un moment dat, el are parte de o trezire brutală la realitate.
Dacă vezi doar filmul şi nu ai citit cartea, ai toate şansele să te impresioneze. Dacă ai citit cartea… ai şanse mari să te enervezi uitându-te la film. Multe chestii sunt schimbate, ceea ce pentru mine a fost frustrant, iar finalul nu are nici o legătură cu ce e în carte (la fel de enervant pentru mine). Plus că povestitorul m-a disperat de-a dreptul, mai ales când spunea ce gândesc personajele.
Nici măcar nu sunt sigură dacă să vi-l recomand sau nu. Cred că doar în condiţiile în care nu aţi citit cartea şi vreţi să vedeţi cât de multă mizerie se poate ascunde sub strălucirea oferită de bani. Dar şi câtă suferinţă poate ascunde un zâmbet…. sau dacă vă place de tipu’ care îl joacă pe Nate în Gossip Girl 😀

