Ori de câte ori sunt nervoasă… plictisită… sau pur și simplu vreau o schimbare cât de cât… părul meu are de suferit.
Încă de când eram mică am suferit din cauza lui. Mai întâi pentru că ai mei mă tundeau super scurt, ca pe băieți. Apoi, pentru că nu mi-l puteam aranja singură și trebuia să mă milogesc de mami. Bineînțeles că m-a nemulțumit profund și că nu eram creță, așa cum este Andrei.
Când eram nemulțumită, la un moment dat, m-am tuns până sub ureche. Vai ce am mai regretat atunci. Iar într-o vară, pentru că eram sătulă să-l prind în coadă, m-am tuns bob din ala gen Rihanna în Umbrella. Aia a fost o freză care chiar mi-a plăcut, dar acum nu mi-aș mai face-o :)). Am încercat și toate speciile de breton posibile și imposibile, inclusiv din ăla drept peste ochi puțin :)).
Și când am ajuns la liceu, am început cu vopsitul. În afară de brunet, cred că părul meu a fost în toate culorile :)). La un moment dat aveam vreo 4 sau 5 nuanțe în cap :D. Am început cu șuvițe blonde, pentru că așa era mami. Apoi m-am plictisit de ele (nici acum nu-mi mai plac) și am trecut la culori. Am fost ciocolatie, o specie de roșcat, castaniu, iar apoi blondă.
Mi-a fost groază când am făcut pasul spre blond. Nu eram sigură dacă o să mă prindă sau nu. Dar apoi… m-am îndrăgostit :)). Îmi place de mine blondă. Îmi place atât de mult încât, indiferent de câte ori am fost la coafor, nu am fost în stare să mă rup de culoarea aceasta.
Până decembrie trecut. Atunci am vrut să experimentez. De mult timp cochetez cu ideea de roz. Am avut șuviță roz de multe ori, dar nu tot părul. Iar când mami mi-a dat binecuvântarea ei, am rămas poster :-O. Ar fi trebuit să fiu complet căzută în cap să nu profit de ocazie.
Din păcate, pe părul meu super decolorat rozul a rezistat mult prea puțin. Așa că pentru Revelion mi-am achiziționat un șampon și m-am făcut mai roz :))). Mami era să facă infart când m-a văzut :)). Cred că dacă nu mă duceam să mă mai spăl o tură pe cap, era în stare să mă tundă zero :)).
Acum, după ce o să mi se ducă rozul… adică peste maxim 2 săptămâni, trebuie să mă hotărăsc ce să fac. Roz nu mai pot alege pentru că nu m-ar lăsa mami. Blond aș vrea, da nu-mi prea place cum mă vopsește Consuelo (da, chiar așa o cheamă :))) Și parcă aș reveni la ceva aproape de culoarea mea de la mama natură… dar nu mă mai văd așa deloc.
O să vă arăt poze cu opțiunile :)). Aștept păreri 😛
Deși mami zice că în curând o să chelesc :)), nu cred că aș renunța vreodată la aceste mici schimbări. Așa viața mea e mai puțin boring :P.
Eu iti sugerez ciocolatiu, ca in poza cu aparatul foto. Cred ca asa arati cea mai “vioaie”, altfel esti cam “spalacita”. Te pup!
Mamiiiiii, cum sa zici ca arat spalacita? :((( mie toate imi plac 😀
Sincer, eu optez pentru roz. Esti foarte cool, plina de viata si trendy. Ca sa nu-ti spun ca si eu am avut parul roz in clasa a X-a si m-am tuns cu tepi, exact ca P!NK. daca vrei sa scapi de roz, atunci un saten sau ciocolatiu.
Dar ramane roz, da? 🙂 Te pup.
Cred că un ciocolatiu ar fi minunat mai ales că o să se poarte în vara asta genul ăsta de nuanțe, eu m-am făcut tot roșcată,0 nuanță puțin mai închisă.
Mie imi place cel mai tare cum iti sta cu parul ciocolatiu, dar nici roz nu-i rau, e foarte..cool!
Te inteleg perfect, si eu am avut toate culorile de par (mai putin roz, nu m-am gandit la asta, nu stiu cum :p) pana am ajuns la negru si mi-a placut de mine asa, si asa am ramas muuulti ani…pana acum :))
Andra, mie imi place mult ultima fotografie. Am impresia ca acel ciocolatiu te avantajeaza (plus felul in care este aranjat parul). Blonda pari sa fii prea palida, iar roz… hmmm… Esti frumoasa oricum, dar anumite culori nu fac impresie buna, intelegi? :))
Hihi, ce simpatica erai cu el roz! 🙂 Pentru mine roscatul intens e un fel de semnatura, cat o sa imi permita varsta numai asa ma fac! :p Visul meu e sa il fac rosu-rosu, dar inca nu am gasit metoda fara a-l decolora (am un par foarte moale, as pierde juma’ din el daca ma apuc sa il decolorez…). In general il tin lung, nu ma omoram sa fac schimbari, mi-era teama. Eu imi tratez starea de spirit cu haine si accesorii…
Dar la finalul lui 2012 am trecut si eu pe la stilist si mi l-a scurtat pana dupa urechi, aproape de umar… Sa iti spun sincer, nici acum dupa aproape 2 luni nu stiu daca imi place sau nu. :))
da da acuma vad si partea cu vopseaua de par 🙂 (rosu arata nice 😛 )