Să nu credeți că nu sunt eu fană a cățeilor. Chiar îmi plac foarte mult. Dar nu aș ține niciodată unu în casă la mine, cel puțin nu la bloc.
Mă uit uneori la vecinii mei care-și plimbă micile patrupede și îmi dau seama că asta nu e viață pentru mine… și nici pentru nimeni de fapt. Nu aș suporta să mă trezesc dimineața și, moartă de somn, să ies afară, pe frig, vânt sau vreme bună, ca să-și facă nevoile micul meu Bubico. Sau să vin seara, super obosită, să mă trezesc că trebuie să strâng după el și să-l mai scot și afară.
Asta nu e viață!
Cel mai ok e să ai cățel dacă ai și o curte. Acolo poate să alerge. Își face singur nevoile, nu trebuie să-i ții tu socoteala. Nu are ce să distrugă. E liber… cât de cât.
După cum vă spuneam, mie îmi sunt dragi cățeii și la Sălaș chiar am 2. Nici nu mi-aș putea închipuii curtea noastră fără ei. Dar nu mi-aș lua un căine la Timișoara nici în 1000 de ani. Mă mulțumesc cu hamsterul meu :)).
Și în final, ca să vă arăt ceva drăguț, puii lui Lady, cățelușa noastră de la Sălaș :P.
Asta este unul dintre motivele pentru care nu mai vreau nici eu caine la bloc. Lucram de dimineata pana seara atat eu, cat si sotul meu, copilul se intorcea obosit de la scoala, iar cateaua distrugea casa in acest timp, plictisita. Trebuia sa ma trezesc mai devreme, sa ies tremurand cu ea la plimbare. Seara, oricat de obosita as fi fost, trebuia sa o scot iar. :((