Faza asta cu lipsa unui job începe să devină obositoare. Nici măcar să scriu nu mai am chef și eu pățesc asta foarte rar. Mă enervează toată lumea și m-aș ascunde la mine sub plapumă, dacă asta mi-ar pune creieru pe standby.
Nu dorm bine. Mănânc haotic și mi se pare că lumea cumva nu se mai învârte bine. De ce e așa greu să găsesc un amărât de loc de muncă? Sunt atât de frustrată încât îmi vine să urlu!!!! Dacă aș putea, aș pleca departe, să nu mă mai poată suna nime, să nu mai știe nime de mine. Poate atunci nu m-aș mai simți atât de mult ca un eșec :)).
