Toată lumina pe care nu o putem vedea

Autor: Anthony Doerr

Editura: Humanitas Fiction

Toată lumina pe care nu o putem vedea este o carte pe care îmi doream de foarte mult timp să o citesc. Pur și simplu mi-a plăcut titlul și mi-a plăcut cum arăta cartea. Nu știam nimic despre conținut. Până la urmă a stat muuuult și bine pe lista de cărți de citit și probabil ar fi rămas acolo dacă:

  1. Mami nu ar fi primit cartea cadou.
  2. Nu ar fi venit coronavirusul și nu ar fi trebuit să stăm închiși în casă.
  3. Aveam loc pe raft unde să o pun :)))).

Așa că m-am apucat de citit și după o săptămână cartea a fost gata.

Povestea

Toată lumina pe care nu o putem vedea este o poveste despre viață, despre durere, despre război și depășirea obstacolelor. Acțiunea se desfășoară în proporție de 90% în perioada celui de-al doilea Război Mondial și prezintă, în paralele, viața lui Marie Laure LeBlanc, o micuță franțuzoaică oarbă, viața lui Werner Pfenning, un orfan neamț pasionat de tehnică și radiouri și povestea unui diamant blestemat. Cele 3 povești se desfășoară în paralel, pe fundalul războiului, a durerii, dar și a speranței și se împletesc într-o singură zi fatidică, într-un mic orășel din Franța, pe malul oceanului.

Comentarii

Cartea mi-a plăcut foarte mult, deși este o poveste destul de tristă, dar așa sunt întotdeauna cărțile despre război și este bine că există. Până la urmă, perioadele negre din istorie avem tendința să le uităm destul de repede, mai ales atunci când ne merge bine. De aceea avem nevoie de astfel de povești care să ne reamintească de ororile de care suntem capabili. Suntem oameni, putem face mult bine, dar și mult rău, iar deciziile pe care le luăm în fiecare zi nu ne afectează doar pe noi.

Marie Laure este personajul meu favorit din roman. Nu aș putea niciodată să îmi închipui cum trebuie să fie să îți pierzi vederea, însă ea mi s-a părut cu adevărat remarcabilă. Puterea ei de la începutul până la finalul romanului este excepțională. Faptul că, în ciuda handicapului ei, reușește să vadă lumea într-o manieră atât de frumoasă nu are cum să nu te impresioneze. Iar finalul, în ceea ce o privește pe ea, arată clar că oamenii sunt capabili de absolut orice atunci când își pun ceva în minte.

Daniel Le Blanc, tatăl lui Marie Laure, m-a făcut pe tot parcursul romanului să mă gândesc la toți oamenii extrem de talentați care se pierd în fiecare zi, dar mai ales în timpul războiului. Ne-am obișnuit atât de mult să vedem războiul doar în materie de cifre, încât pierdem din vedere fiecare viață individuală. Este dureros când te gândești cât de mult talent dispare în momente de genul acesta.

Werner Pfenning a fost un personaj foarte… complicat pentru mine. Au fost momente în care l-am adorat. Au fost momente în care l-am detestat. Dar am văzut în el și neputința. Neputința individului în fața marii mașinării a istoriei. Și pe măsură ce îi citeam povestea mă tot întrebam câți dintre oamenii care sunt prinși în război, indiferent de care parte, se simt la fel ca Werner.

Frederick este personajul care merita o soartă mai bună, dar mulți oameni meritau o soartă mai bună în prioada războiului.

Toată lumina pe care nu o putem vedea vorbește și despre neputință și nedreptate. Dar ce este drept în timpul războiului? Cine are dreptate? Și cine spune că învingătorii sunt întotdeauna cei mai buni? Cred că acesta este motivul pentru care spre finalul romanului apare o secvență destul de violentă ce implică nemțoaice și soldați ruși.

Poate vi se pare că pentru această perioadă, de izolare și introspecție, Toată lumina pe care o putem vedea nu este cea mai bună opțiune. De ce ai citi acum o carte despre război, nu? Ei bine… poate acum… mai mult decât oricând altcândva… îți readuce în conștiință importanța fiecărei acțiuni individuale. Până la urmă, societatea este fiecare dintre noi. Iar dacă fiecare dintre noi acționează într-un mod responsabil și respectuos pentru propria sa viață și pentru cei din jur, atunci lumea are șanse să devină mai bună.

Concluzii

Toată lumina pe care o putem vedea este o carte minunată ce ar trebui citită mai ales de generațiile tinere. Ea îți oferă o perspectivă foarte realistă și destul de obiectivă asupra unei perioade întunecate, evidențiind, de fiecare dată, puterea individului.

Untold 2018

P.S. Aici găsiți mai multe recenzii de carte :D.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.