Autor: Alice Munro
Wow… cat a trecut oare de cand nu am mai scris o recenzie de carte? Prea mult, as spune. Dar am incercat sa fac un live, o data pe luna, cu cartile citite in luna respectiva. Stiti cum se spune, video este media viitorului. Se pare ca nu a prea mers la mine :))). Asa ca am decis sa ma intorc la vechea tabla de scris :P.
The book
Prea multa fericire este o carte de povesti. Dar sa nu va ganditi la basme. Pentru ca acest povesti, romane in miniatura, sunt mult prea triste pentru a fi basme. Aici, viata nu se termina cu au trait fericiti pana la adanci batraneste.
Volumul contine 9 povesti ce abordeaza teme diferite. In Dimensiuni aflam cum poate trece o mama peste moartea brutala a copiilor ei survenita din cauza geloziei tatalui. In Fictiune privim despartirea unui cuplu si consecintele acesteia din 2 perspective, insa nu chiar cele la care ne-am astepta. Rape-adanci a fost povestea cu care am rezonat cel mai mult deoarece prezinta relatia dintre parinti si copii. Cumva, aceasta poveste m-a facut sa ma simt mai putin speciala :))) si a fost foarte bine.
Radicali liberi a fost o poveste ciudata pe care nu am prea inteles-o. Adica nu mi-am dat seama exact daca Nita spunea sau nu adevarul in marturisirea sa. In timp ce Chipul arata exact cat de profunde pot fi sentimentele copiilor si cat de putin le inteleg adultii.
Unele femei este despre lupta pentru putere si prezinta tipologii diferite de femei, iar Joaca de copii este de-a dreptul sinistra, genul de poveste care iti aminteste ca oricare dintre noi, la o varsta oricat de frageda, este capabil de cruzime. Dar si ca multi dintre noi cauta izbavirea, mai devreme sau mai tarziu.
Am sarit peste o poveste. Pe culmea Wenlock vorbeste despre ceea ce sunt capabili oamenii sa faca pentru a le merge bine. Dar si despre dorinte si porniri ascunse, pe care le purtam cu noi, fara a le lasa libere prea mult.
Lemn este o poveste ciudata despre un taietor de lemne. Pot spune sincer ca am citit-o pe diagonala.
Prea multa fericire, povestea care a dat numele volumului, spune povestea vietii Sofiei Kovalenskaia. Mi-a placut pentru ca se baza pe realitate, iar viata acesteia este un exemplu demn de urmat. Sofia Kovalenskaia este prima femeie din lume care a obtinut un doctorat in matematici si titlul de profesor universitar in matematici. A fost o deschizatoare de drumuri insa, dupa cum am inteles pana la urma, genialitatea nu iti garanteaza fericirea, ci este chiar o piedica in calea ei. Pe lumea asta exista oameni a caror lumina este atat de puternica incat ii eclipseaza pe cei din jur. Pentru acestia, fericirea este un lucru rar, aproape imposibil de atins.
Mi-a placut foarte mult un citat din aceasta ultima poveste, pe care as vrea sa vi-l impartasesc:
”Se pare ca recunostinta pentru micile bucurii ale vietii depinde de saracia prin care ai trecut inainte de a le avea.”
Concluzii
Per total, cartea a fost destul de instructiva. Acelasi stil ciudat pe care l-am regasit in Fugara, despre care va vorbeam aici, dar care ma atrage pentru ca pune foarte bine punctul pe i. Cert este ca Alice Munro nu scrie carti usoare. Nu o sa puteti trece cu vederea nici una dintre povestile ei. Cred ca ele sunt analize sociale foarte subtile. Si nu au cum sa lase cititorul indiferent.