Marti seara Teatrul National Timisoara a demarat un proiect foarte interesant. Cine a mers cel putin o data in viata la teatru si a plecat la finalul piesei cu o gramada de intrebari sa ridice mana. Nu ar fi fost frumos sa primiti si raspuns la aceste intrebari? Ei bine, se pare ca echipa de la Teatrul National Timisoara s-au gandit ca a venit momentul sa elucideze nelamuririle publicului. Astfel, dupa ce s-au stins luminile peste decorul piesei Frati, Florin Piersic Jr., Matei Chioariu, Calin Stanciu Jr. si Marko Adzic au avut grija sa raspunda la toate intrebarile spectatorilor.
Frati de Dave Williams
Dupa cum am aflat marti, Florin Piersic Jr. a tradus aceasta piesa cu mai mult de un deceniu in urma. S-a indragostit pur si simplu de ea, voia, initial, sa joace un anumit personaj, insa viata ne rezerva de multe ori surprize. A fost nevoie ca el sa acumuleze experienta, sa se conecteze cu cei de la Teatrul National Timisoara, sa isi schimbe perspectiva asupra piesei, pentru ca aceasta sa vada lumina reflectoarelor. Si pentru ca pasiunea lui Florin Piersic Jr. a fost atat de mare, autorul original al piesei a fost prezent in sala la premiera si a aplaudat in picioare.
Frati este povestea lui Frank, Peter si Wally, legati prin sange, dar despartiti prin caracter si, din cate am putut sa imi dau eu seama, de umbra tatalui lor. Acestia trebuie sa se intalneasca an de an pentru a comemora moartea tatalui. Timp de 36 de ore cei 3 trebuie sa se suporte si sa convietuiasca in fosta cabana a acestuia, lasata in paragina. Si fac acest sacrificiu pentru a intra in posesia unei mosteniri misterioase.
Impresii
Piesa mi-a placut foarte mult. Este o comedie neagra, deci am ras o gramada pentru ca Florin Piersic Jr. a reusit sa transpuna foarte frumos in limba romana conflictele descrise in limba engleza. In plus, actorii s-au potrivit la fix. Sper sa nu se supere ca spun acest lucru, dar Florin Piersic Jr. a fost un alcoolic de prima mana. In plus, faptul ca era asa de agresiv a oferit un plus de veridicitate personajului.
Pe Matei Chioariu l-am vazut pentru prima data intr-o piesa de teatru si m-a impresionat. Cumva, m-am regasit in Peter si in conflictele pe care le avea cu fratii lui. Parca el trebuia sa fie responsabil pentru ei si cam asa sunt si eu in relatia mea cu Andrei. Sau asa ma simt… ceea ce este cam tot acolo daca stam sa analizam treburile.
In ceea ce-l priveste pe Calin Stanciu Jr., l-am mai vazut in M-am hotarat sa devin prost si mi-a placut foarte mult cum a jucat. Dar de data aceasta mi s-a parut mai impresionat pentru ca Wally chiar parea putin retard, iar la final s-a transformat total. Si cand spun asta nu vorbesc doar despre momentul in care s-au stins luminile (ups!!!! SPOILER ALERT!!!!). El chiar era the mastermind in toata actiunea si nu mi-am dat seama deloc.
Cu toate acestea, personajul meu preferat din toata piesa a fost padurarul, jucat absolut genial de Marko Adzic. Sa incerc sa va explic… el apare vreo 10 minute la final, dar modul in care isi pune in scena rolul este… destul de greu de descris. Trebuie sa vedeti ca sa intelegeti exact. Totusi, voi incerca o comparatie. Practic padurarul este un fel de yoddler linistit ce strabate muntii Bavariei pana cand devine diavolul. Toata sala este in intuneric, doar fata lui este luminata. Padurarul se transforma in Walter Conley al II-lea sau vocea lui din iad si incepe sa le vorbeasca fiilor sai. Fata lui Marko Adzic este atat de expresiva incat te baga in sperieti. Mi-a placut la nebunie. M-a speriat, dar clar nu o sa uit prea curand momentul.
Mai trebuie sa mentionez decorul. In viata mea nu am vazut o chestie mai complexa. Pentru Frati a fost construita in totalitate aproape jumatate de cabana. Iar detaliile sunt ceva extraordinar: scandurile vechi, canapeaua ponosita, portretul tatalui, animalele impaiate si cate si mai cate. Este ca si cum ai vedea o sectiune dintr-o cabana adevarata, lasata sa se degradeze incep dar sigur. Iar la capitolul efecte sonore, jos palaria pentru cel ce s-a ocupat de ele.
Discutiile
Dupa ce s-a terminat piesa am stat si i-am ascultat pe actori vorbind despre provocarile pe care le-au intampinat la punerea in scena, motivul pentru care piesa este a Teatrului National Timisoara, dar si cat este de complicat sa fii traducator, regizor si persoanaj in aceeasi piesa. Au fost discutii extrem de instructive si mi-a placut faptul ca Florin Piersic Jr. nu a acaparat cu totul atentia publicului. Le-a acordat colegilor sai cuvantul, ba chiar i-a invitat sa raspunda la intrebari. Nu mai avusesem ocazia sa il vad live, insa mi-a facut o impresie foarte buna, desi se vede ca este o persoana exigenta, atat cu sine cat si cu cei din jur, iar pe mine ma streseaza teribil oamenii de felul acesta.
Singurul regret al serii a fost ca nu am putut sta pana la finalul discutiilor. Dupa o ora si jumatate a trebuit sa ma retrag pentru ca era foarte tarziu, iar eu trebuia sa ajung a doua zi la munca. Dar sa nu vorbim despre lucruri mai putin placute. Mai bine felicit echipa de la Teatrul National pentru initiativa si pe Florin Piersic Jr. pentru piesa. Sunteti geniali!
Photo credits: Adrian Piclisan
Avand in vedere ca am fost si joi seara la teatru si planuiesc sa mai merg inainte de vacanta de iarna, va invit sa dati un subscribe pentru a mai citi si alte recenzii. Iar daca doriti sa vedeti Frati, 2 reprezentatii vor mai fi puse in scena la Timisoara in decembrie. Urmariti programul aici.
