Cum s-a transformat casa mea într-o gaură neagră

Persoane mai puțin tolerante vor spune bineînțeles că eu sunt o aiurită și că lucrurile mi le pierd prin casă pentru că nu am niciodată grijă de ele.

Recunosc că nu sunt cea mai atentă persoană, mai ales când sunt grăbită sau stresată, dar la câte lucruri am pierdut prin propria mea casă, refuz să cred că e totalmente vina mea. De fapt am chiar 2 teorii cu privire la ceea ce se întâmplă:

Teoria 1: Gaura neagră

Undeva, ascunsă la mine în casă, este o gaură neagră. Dar nu e orice fel de gaură neagră: este una inteligentă care absoarbe numai lucrurile mele și numai când are ea chef. Poate mai greșește și mai ia și din ale mamei sau ale lui Andrei, dar asta foarte rar. Ea pur și simplu preferă lucrurile mele, hainele mele, trusele mele de farduri, mai nou ochelarii mei. Nu pot spune că o condamn că mă preferă pe mine :D, dar aș prefera să nu-mi mai pună sechestru pe lucruri pentru că eu chiar am nevoie de ele.

Teoria 2: Spiriduși

După câte filme și cărți am văzut/citit și având în vedere imaginația mea bogată și tendința spre visare, chiar vă miră că m-am gândit la asta? Din nou, nu mă mir că spiridușii mă preferă pe mine, dar ar fi extraordinar dacă nu mi-ar mai fura lucrurile. Totuși, nu pot să nu apreciez că inelul roz mi-a apărut ca prin minune, după ce l-am căutat disperată 2 ore, după ce am răscolit toată casa și cutia de bijuterii de trei ori (aici l-am și găsit ulterior).

Voi ce credeți? Sunt eu cea mai aeriană sau se întâmplă ceva ciudat la mine acasă? Eu cred că nu are cum să fie vina mea, dar o să încerc totuși să fiu ceva mai… atentă… cu lucrurile mele.