Toata lumea a fost foarte uimita de decizia mea de a veni la Timisoara in perioada dintre Craciun si Anul Nou. De la oboseala, la banii risipiti, am auzit toate motivele pentru care ar fi fost mai bine sa stau la Salas si sa fi venit in 24 la lucru.
Nu pot sa neg ca luni dimineata cam eram de acord cu ei. Ma tot gandeam ce a fost in capul meu cand am venit inapoi?
Insa… acum sunt chiar super fericita ca am ales sa fac asta. Pentru ca da, puteam sa fi stat in 24 la munca, sa ratez pitaraii si sa stau numai la Salas. Dar atunci as fi ratat-o si pe Moni si pe Linda, iar ele sunt pasari rare, abia mai dau din cand in cand prin Timisoara. As fi ratat 2 ore de Kolcsar sisters fun si clar as fi ratat the Linda wine sleepover :))).
Deci nu, nu mai regret deloc decizia mea. De fapt, daca o sa am ocazia la anu, o sa fac exact la fel. Pentru ca prietenii adevarati merita sa faci sacrificii. Prietenii adevarati abia asteapta sa te vada si pentru ei nu conteaza ca va vedeti de 2 ori pe an. Pentru ei, e ca si cand nu ar fi trecut decat doua ore de la ultima voastra intalnire. Cel putin asa ma simt eu cand ma intalnesc cu fetele (aici le includ si pe Marta si pe Simina si pe Miha) si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru prietenele mele. Sper sa ma mai suporte mult timp de acum incolo :))).
Va puuuuup!
P.S. 1: La multi ani, Piri!
P.S. 2: Multumesc pentru cadouri :*cr
